Reghecampf contra Gâlcă

Discuțiile au început după ce Steaua a învins sîmbătă, cu 1-0, pe Viitorul. Deși Gâlcă s-a referit la “o victorie mare”, de parcă ar fi urmărit un alt meci!, campioana s-a chinuit cu o formație care a terminat în 9, […]

Discuțiile au început după ce Steaua a învins sîmbătă, cu 1-0, pe Viitorul. Deși Gâlcă s-a referit la “o victorie mare”, de parcă ar fi urmărit un alt meci!, campioana s-a chinuit cu o formație care a terminat în 9, fără Țîru și fără Buzbuchi, eliminați. La final, tehnicianul roș-albaștrilor  a vrut să-și cheme elevii la o ședință de recuperare pe care o fixase pentru duminică di­mineața. Motivînd că n-au primit demult o zi liberă și că au stat cu săptămînile în cantonament, aceștia însă au refuzat! Ca atare, s-au reunit abia luni seara.

În măsura în care fotbaliștii pot fi înțeleși, deși paparazzii i-au reperat pe Adi Popa și pe Keșeru chefuind într-un club în noaptea de sîmbătă spre duminică, Gâlcă ar merita și el înțelegere. Cînd ai pierdut, eliminat prostește de modesta Ludogoreț, mare parte din încrederea șefilor și a suporterilor, nu mai riști să pierzi și simpatia propriilor jucători. Pentru că se mai întîmplă, încă foarte des, ca tocmai jucătorii să se alieze împotriva antrenorului și să-l debarce pe acesta cît ai zice pește, să-l curețe.

În rest, să nu-i confundăm pe fotbaliști cu sfinții, cu călugării ori cu mucenicii. Zău așa, unde să-și petreacă dînșii nopțile după atîta ­risipă de energie și atîta amar de încleștare, în muzee sau în librării?!

Opinia generală e că Gâlcă a greșit cînd a cedat. Că era dator să pună piciorul în prag, nu să bată în retragere și, cuminte ca o fată mare, să danseze după melodia băieților. Atît că, aflat în interior, el știe care-i situația din vestiar și e de presupus că o și stăpînește.

De departe, chiar și lucrurile complicate pot părea simple, dar nu sînt.

Surprinzător, în discuție s-a amestecat și Reghecampf, cel care insistă că Steaua e “echipa din sufletul meu”. Într-o declarație ­televizată, deci imposibil de atribuit presei, ­pasămite obișnuită să lanseze petarde și să ­învrăjbească, Reghe a atras atenția că “eu îi dădeam afară pe toți dacă nu veneau la antrenament”. A încheiat cu “e inacceptabil să le permiți așa ceva!”.

Trebuie să fim de acord cu el. Gâlcă s-a dovedit slab, lipsit de personalitate. Numai că una-i una și alta-i alta din moment ce, plecat în Arabia Saudită, Reghecampf nu mai are nici o legătură cu ce se întîmplă la Steaua, dar nu încetează să vorbească și să comenteze de­spre ea! Se bagă unde nu-i fierbe oala și, din păcate, nu lasă o impresie prea frumoasă. Nu din pricină că vorbește, cît mai ales pentru ce vorbește. În plus, uită cît îl scoteau din sărite, obligîndu-l să ridice tonul, cei care o judecau pe Steaua din afară, de la distanță, in­clusiv Iordănescu ori Pițurcă!

Trebuie că a spus adevărul și cînd și-a exprimat speranța că “Gâlcă va reuși ca antrenor”, ceea ce nu schimbă însă datele problemei. Pentru că există pericolul ca, vrînd să-i facă un bine lui Gâlcă, Reghe să-i facă, de fapt, un rău. Un deserviciu, nu un serviciu. În viață, deci și în fotbal, se recomandă ca fiecare să-și vadă de treburile lui. De ele, numai de ele!