Lecții de ipocrizie

Părea logic ca David Villa, 32 de ani, să se bucure de cucerirea titlului cu Atletico Madrid și să continue la o formație dispusă să pluseze peste cele 3 milioane de euro pe an garantate pînă acum. Numai că, surprinzător, […]

Părea logic ca David Villa, 32 de ani, să se bucure de cucerirea titlului cu Atletico Madrid și să continue la o formație dispusă să pluseze peste cele 3 milioane de euro pe an garantate pînă acum. Numai că, surprinzător, cel poreclit El Guaje, Puștiul în dialect asturian, n-a mai prelungit pentru “a răspunde unei noi provocări”.

Frumos spus, dar și sincer? Cu scuzele de rigoare, golgeterul all-time al reprezentativei Spaniei, 56 de goluri din 95 de selecții, riscă să-și tragă în piept admiratorii, dacă nu cumva se păcălește și pe el însuși. Nu pleacă pentru o idee, pleacă după bani.

Nu-i ușor de acceptat decizia lui Villa, e drept, tată a 3 copii, din moment ce echipa care l-ar fi convins pentru 3 sezoane, New York City FC, abia s-a constituit și va evolua în Major League Soccer numai din 2015! De notat însă că lipsesc detaliile privind contractul Puștiului în America. Se aude despre triplul salariului de la Madrid, dar se vorbește în șoaptă, pe furiș. Nimeni nu confirmă, fiecare schimbă subiectul.

De un deceniu la Donețk, unde a strîns o grămadă de trofee și o avere considerabilă, Mircea Lucescu i-a ironizat pe jucătorii și pe antrenorii cu ștaif care preferă destinații exotice. În ciuda avertismentului că “Fotbalul e în Europa”, Luce s-a grăbit să-i ia apărarea lui Reghecampf.

“A cîștigat două campionate în România și era normal să încerce să profite. Are familie și are nevoie de bani. E de înțeles și nu trebuie judecat în nici un fel”, a comentat Lucescu plecarea lui Reghe în Arabia Saudită. La noi, și nu numai, destui sînt tentați să-i ju-dece pe alții fără să gîndească însă cum ar reacționa ei o dată ajunși în pielea celorlalți.

Oferind adevărate lecții de ipocrizie, moraliștii de ocazie arată cu degetul spre cei ce se transferă la capătul pămîntului, la dracu-n praznic, unde văd cu ochii, pentru a-și umple buzunarele.

La o adică, cei care judecă ar putea să și le umple cît să dea pe dinafară, dar alții nu! Învinovățindu-l pe Reghe ar însemna să aruncăm cu pietre în cîțiva monștri sacri ai istoriei fotbalului. Întrucît Lippi, campion mondial cu Italia în 2006, lucrează din 2012 la Guangzhou Evergrande, avînd să încaseze de la chinezi 30 de milioane de euro în 2,5 ani! Brazilianul Scolari, și el cîștigător al titlului suprem, cu Seleçao în 2002, a antrenat gratis pe Jubilo Iwata din Japonia și apoi pe Bunyodkor din Uzbekistan, pe prietenie?!

Nu, de vreme ce doar pe ultima a costat-o 13 milioane de euro într-un an! În măsura în care mai doriți exemple, notați că francezul Wenger a pregătit, între Monaco și Arsenal, pe Nagoya Grampus Eight din Japonia, în timp ce atacantul camerunez Eto’o, ex-Inter și ulterior Chelsea, a mers la Anji Mahacikala, în Rusia, pe 20 de milioane de euro sezonul, devenind the world’s highest paid player! Firește, lista e mai lungă.

Personal, cred că nu există oferte de nerefuzat deoarece, în funcție de principiile fiecăruia, oricărei propuneri i se poate spune nu. Există însă oameni care, deși cîștigă mult, vor să cîștige și mai mult, dar ei nu sînt de condamnat. Cu singura condiție să nu joace teatru, să nu mintă, ci să admită că o fac pentru bani. Exclusiv pentru bani, nu pentru altceva.