Cine vine după Reghecampf?

Prima observație legată de plecarea lui Reghe e aceea că simpatizanții Stelei nu regretă gestul antrenorului campion în 2013 și 2014!  Manifestată inclusiv pe blogul meu, unde un internaut a postat “La revedere ție și aroganțelor ieftine, ieșirilor necontrolate și […]

Prima observație legată de plecarea lui Reghe e aceea că simpatizanții Stelei nu regretă gestul antrenorului campion în 2013 și 2014!  Manifestată inclusiv pe blogul meu, unde un internaut a postat “La revedere ție și aroganțelor ieftine, ieșirilor necontrolate și tuturor ciobăniilor!”, iar altul a scris “Pierderea e Neubert, nu Reghe”, rezerva față de cel care a readus titlul în Ghencea după 6 ani de secetă mi se pare greșită. Incorectă. Nedreaptă.

Dincolo de scăderile lui, Reghecampf merită mai multă prețuire. El chiar și-a cîștigat dreptul la respect, dreptul la stimă. Atît că, nu se întîmplă doar în fotbal, contribuția unuia ori a altuia ajunge să fie recunoscută abia după ce omul în discuție renunță la funcție sau e trimis la plimbare. Tocmai de aceea se și zice că în viața unui artist, deci și a unui antrenor, satisfacțiile vin la vreme ori vin degeaba.

Pînă cînd timpul va demonstra cine are dreptate, Steaua caută antrenor. Remarcam însă și ieri că nu-i va fi deloc ușor să-l găsească în condițiile în care Gigi Becali și Mihai Stoica se află în închisoare. Cu Gigi se lucrează anevoios și cînd e liber, darămite cînd e închis! Tocmai de aceea succesorul lui Reghecampf ar trebui să fie, urmînd exemplul acestuia, nu numai antrenor, ci și conducător.

Să conducă măcar în parte, nu doar să execute. Să pregătească echipa și, concomitent, să suplinească absența patronului și a managerului general. Să se descurce în vestiar și pe teren, însă și dincolo de ele. Să se implice, să administreze.

Ultimul care a atins ambele ținte a fost Olăroiu. Acesta a cucerit titlul în 2006 și a calificat-o pe Steaua în semifinalele Cupei UEFA, însă a făcut și ceva în plus. A ales autocarul echipei, s-a ocupat de ridicarea sălii de forță și de modernizarea bazei, a convins firma Nike să sponsorizeze grupele de juniori etc. Sub contract cu Al-Ahli din Dubai, de la care ia anual cam de 10 ori salariul pe care l-a primit Reghe de la Becali, Olăroiu nu se poate transfera acum nici să vrea. Deși Oli ar constitui soluția visată de fani, pentru moment răspunsul din Emirate e nu. Un nu ferm, fără replică.

Inițial largă, lista posibililor s-a redus cu fiecare zi. Mai întîi au ieșit din competiție Hagi și Dan Petrescu. Dacă primul a invocat, fair, conflictul de interese dintre a fi patron la Viitorul și antrenor la Steaua, celălalt a precizat că “oferta a apărut prea tîrziu”. Logic, s-a eschivat și Pițurcă. Împotriva a ceea ce însuși Reghe susținea cu trufie, selecționerul a mărturisit, lucid, că nu se vede ținînd doi pepeni într-o mînă! Inclusiv Stoichiță, autorul celebrei maxime “Steaua nu se refuză
niciodată”, a bătut în retragere după 3 campanii petrecute în treningul roș-albastru.

Cînd se aude tot mai des numele lui Rădoi, între cei rămași în cursă se mai numără Ionuț Chirilă, propunerea lui Reghecampf însuși respinsă însă de fanii care nu uită trecutul dinamovist al celui poreclit Capellino, Constantin Gâlcă, actualmen-te la reprezentativa Under 17, ca și, cotat în pole-position deoarece e și el aromân de-ai lui Gigi, Mihai Teja, antrenorul de 35 de ani al lui U Cluj.

Favoritul lui Gică Hagi și cel mai tînăr dintre candidați, Teja s-a școlit la Coverciano, dar despre șansele lui și ale celorlalți veți citi în ediția de mîine a Gazetei.