Burleanu promite degeaba!
Cristi Chivu s-a despărțit de Inter, act care echivalează cu ieșirea lui definitivă de pe gazon. Prin retragerea sa, grăbită din rațiuni medicale, fotbalul nostru a devenit mai sărac, dar n-am să insist asupra subiectului. Deși ziariștii români au scris […]
Cristi Chivu s-a despărțit de Inter, act care echivalează cu ieșirea lui definitivă de pe gazon. Prin retragerea sa, grăbită din rațiuni medicale, fotbalul nostru a devenit mai sărac, dar n-am să insist asupra subiectului. Deși ziariștii români au scris des despre Chivu, preponderent laudativ, cel mai izbutit portret al acestuia a fost realizat de un străin. Ronald Koeman, celebrul internațional olandez și, în intervalul 2001 – 2003, antrenorul lui la Ajax, l-a numit pe Cristi “mare jucător, extraordinar luptător, adevărat model”. Greu de spus mai multe cu atît de puține cuvinte.
Legat de retragerea lui Chivu, mă simt dator să remarc, fără vreo satisfacție deosebită, că am avut dreptate anticipînd, pe 20 martie, că ex-căpitanul “naționalei” nu va da curs invitației noului președinte al frf de a se alătura staff-ului federal. Cu toate că Răzvan Burleanu, dornic să pozeze și ahtiat să placă, îl vizitase la vila sa de la Corbeanca, Chivu n-a ridicat mănușa. Din contră, a lăsat de înțeles că-l va refuza pe președinte și se va apuca de impresariat. Exact ce se va și întîmpla.
N-am greșit nici în privința lui Ștefan Radu, pe care Burleanu a sperat că-l va convinge să revină la lot, dar cu care, ca și cu Chivu, a luat plasă. Asta în ciuda faptului că, substituindu-se selecționerului, ditamai președintele a zburat personal la Roma. S-a întors însă cu mîna goală.
Cunoscîndu-i suficient pe cei doi, eram sigur că nu va reuși cu nici unul, și iată că n-a reușit, de aceea am intitulat articolul apărut în 20 martie “Ținte ratate”.
Părerea mea e că în momentul de față șeful Casei Fotbalului riscă să mai rateze o țintă. După ce a mers duminică la Ploiești și a asistat la meciul Petrolul-Dinamo, întîlnire presărată cu erori flagrante de arbitraj, Burleanu s-a trezit declarînd că “am decis ca un arbitru care e suspendat să nu mai poată arbitra în liga a doua sau a treia, iar suspendările să fie făcute publice”.
Fără să caut noduri în papură, susținînd ferm că la arbitraj merită umblat cu amîndouă mîinile, l-aș întreba pe președinte cine a decis, unde și cînd?! Indiferent de răspuns, Răzvan Burleanu trebuia să știe, ori măcar numeroșii săi consilieri, că suspendările cavalerilor fluierului nu se comunică în media deoarece uefa nu lucrează astfel, nu folosește procedeul și nu-l recomandă federațiilor afiliate. Forul continental îi oprește de la delegări pe arbitrii vinovați, dar nu divulgă sancțiunile împotriva lor spre a le salva credibilitatea și a nu-i compromite. Păstrarea secretului respectiv e o lege nescrisă.
Ca atare, urmărind să cîștige imagine, să dea frumos la lume și să culeagă aplauze, președintele a mai vorbit iar ca să se afle în treabă, să nu tacă. S-a angajat că va schimba ce nu se poate schimba, de unde impresia că se comportă asemenea unui politician. Guraliv și ineficient, promite degeaba. Ne amețește cu proiecte, cu programe, cu angajamente etc., dar nu realizează nimic concret. Trage focuri în gol și atît.