Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Românii din Valea Morții

Ce voi povesti în continuare s-a petrecut în februarie 1993, după “amicalul” Statele Unite-România, 1-1, gol Ilie Dumitrescu, disputat la Santa Barbara într-o atmosferă cîmpenească, mai degrabă de chermeză. Pe-atunci americanii nu știau prea bine cu ce se mănîncă soccerul, […]

vineri, 14 februarie 2014, 5:12

Ce voi povesti în continuare s-a petrecut în februarie 1993, după “amicalul” Statele Unite-România, 1-1, gol Ilie Dumitrescu, disputat la Santa Barbara într-o atmosferă cîmpenească, mai degrabă de chermeză. Pe-atunci americanii nu știau prea bine cu ce se mănîncă soccerul, dovadă că la meciul amintit au permis accesul mașinilor pînă în tușă, inclusiv în spatele porților! Cu toate astea, peste un an și jumătate ei organizau impecabil Cupa Mondială, World Cup.

În timp ce “naționala” noastră, antrenată de Dinu, plecase spre Mexic, unde a pierdut la Monterrey, 0-2, am decis cu Moraru și cu Tânjală să tragem o fugă la Las Vegas, circa 5 ore de drum cu mașina de la Los Angeles. Pe Vladi Moraru, gazda mea din acele zile, îl cunoscusem în tinerețe la Gazetă, iar pe Manu Tânjală, care și-a lansat recent la București cartea autobiografică “Jurnalul unui fotograf”, la revista Flacăra. Ambii fugiți, primul cu prilejul Jocurilor Olimpice din 1984, iar celălalt mai tîrziu.

Sculați în zori, ne-am urcat grăbiți în jeep-ul lui Tânjală ca să evităm canicula. Ce caniculă, m-am mirat, că e început de februarie?! Iarnă e la noi acasă, m-a avertizat Vladi, dar în deșert s-ar putea să întîlnim și 35 de grade! Corect, uitasem că 70-80 de kilometri din traseu, chiar mai mulți, aveau să traverseze deșertul Mojave, de care ține și Valea Morții, celebra Death Valley, una dintre regiunile cele mai fierbinți și mai uscate ale planetei. În zonă s-a consemnat a doua temperatură înregistrată vreodată pe glob, 56,7 grade cu plus!

Și am intrat, urmînd o autostradă foarte circulată, în deșert. Nimic în stînga, nimic în dreapta, nici țipenie. Nu tu case, nu tu oameni, nici măcar un animal ori o pasăre. Peisaj selenar, apocaliptic. Nisip cît vezi cu ochii și, ca niște zaruri uriașe aruncate de hazard, pietre și stînci, loc în care nu le-ai dori nici celor mai aprigi dușmani să facă o pană de cauciuc! Ca viața să fie mai frumoasă, o căldură toropitoare stăpînea peisajul. Dacă riscai să deschizi geamul mașinii, transpirai într-o secundă!

La un moment dat, undeva la orizont, către capătul unei lumi parcă abandonate, am zărit o construcție modernă, cocoțată pe spinarea unei dune. Cu gîndul la Fata Morgana, am întrebat ce-o fi acolo?. Vladi m-a lămurit buștean: “habar n-am, clădire nouă, astă-toamnă nu exista!”. Hotărîți, am părăsit șoseaua cu speranța că vom găsi un bar sau un restaurant în care să ne mai tragem sufletul și să bem o cafea.

Bingo, era chiar un bar! Aer condiționat, penumbră, muzică în surdină și doar o masă ocupată, dăduserăm peste oaza visată, nimeriserăm în Rai! Ducîndu-mă la fereastra dinspre șosea, am descoperit o priveliște ce mi-a tăiat răsuflarea: soarele se reflecta în nisip și făcea ca întinderea nesfîrșită să pară de miere, de aur, vopsită într-un galben ireal. Un tablou fără pereche, tulburător, imposibil de redat în cuvinte.

Mulțumindu-i Celui de Sus pentru șansa de a vedea asemenea minune, nu m-am abținut și m-am închinat de cîteva ori. Gestul l-a contrariat pe Moraru, care a venit lîngă mine și, auzind explicația, mi-a dat dreptate. A zis “trebuie să fim cu atît mai recunoscători cu cît sîntem primii români ajunși în acest loc. Nu cred să mai fi călcat vreunul aici!”.

În clipa aceea, de la singura masă ocupată a răzbătut o voce tunătoare, “Măi, să-mi bag picioarele, dar ăștia servesc chiar mai încet ca la noi!”. Erau 4 tineri din Arad, care mergeau și ei la Vegas.

Comentarii (72)Adaugă comentariu

ahaa (3 comentarii)  •  14 februarie 2014, 17:30

:)) surprinzator

ahaa (3 comentarii)  •  14 februarie 2014, 17:31

ce mi-as fi dorit sa prind si eu vremurile alea in america, anii 90

Cheetah (2118 comentarii)  •  14 februarie 2014, 17:36

Ne place, unora dintre noi, sa umblam si sa cunoastem toata lumea, daca s-ar putea.
O parte dintre acesti „plimbareti”, daca sint mai tineri, se stabilesc pe unde vad ei ca duc o viata mai buna.
Altii in schimb sint atit de sedentari, incit nu au calatorit niciodata cu nimic in afara de caruta sau cal, nici macar cu trenul.
Foarte interesanta povestirea Dvs, ma bucur ca va tineti de promisiunea pentru articolul de Sambata.

george (2 comentarii)  •  14 februarie 2014, 17:51

Sunt sigur ca a spus mai incet ,,decat,, la noi nene ziarist.

antinevralgic (11 comentarii)  •  14 februarie 2014, 18:14

Eu sunt convins ca si-au bagat altceva in loc de picioare.

adi.nyc (49 comentarii)  •  14 februarie 2014, 18:14

@ Dnul Ioanitoaia

Sunt Romani in SUA de 2-3 generatii, si voi credeti ca sunteti primii care ati calcat in zona respectiva in 1993?…HAHAHA

Numai in perioada 1881 – 1914 au emigrat, 75.000 de romani, si in 1914 erau deja 150.000 de romani stabiliti in SUA.

Exagerarile astea de tip romanesc sunt ridicole!!!

constanteanul (5 comentarii)  •  14 februarie 2014, 18:33

Superba seria cu amintiri.

lulutzu (13 comentarii)  •  14 februarie 2014, 18:45

Da, Domnule Ioanitoaia, Am fost si eu la meciul de pomina, dupa care ilustrul nostru antrenor declara prin ziare:” Americanii joaca bine cu picioarele, dar trebuie sa foloseasca si capul” o aluzie jignitoare pentru o gazda a unui viitor campionat Mondial. Da, am trecut si prin Death Valley, si alte locuri de speriat. Sincer, nu am vazut restaurantul de care vorbiti. Nu spun ca nu este!

Dorin (166 comentarii)  •  14 februarie 2014, 18:57

Beeei Adi Nyc, era vorba despre barul acela abia construit, nu despre America. Prostul daqca nu e fudul…

Olteanu (478 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:03

Foarte frumos, felicitari.

Soryn (128 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:08

Excelent, emotionant si ma intreb de ce nu mai lasati Steaua si nu evocati mai des asemenea intamplari interesante. PS. Adi.nyc. Cu regret dar nu ai inteles nimic. Daca locuiesti in USA de mai multa vreme edti scuzabil ca io mai fi uitat limba.

@#6 (106 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:18

Exagerari romanesti? Tu ai capacitatea de intelegere a unui text simplu a unui american adult. Adica a unui copil roman de 10 ani.

Strainu (26 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:24

#6. Mai ai frati acasa? Daca da, sunt la fel de fraieri si fitosi ca tine?

Coco (401 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:26

De data asta chiar mi-a placut foarte mult. Nota 10.

Prof. Nica (125 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:29

Cred ca ar merita sa scoateti o carte cu amintirile astea. Cea de azi m-a incantat.

Gugu (72 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:32

Astept amintiri despre Craiova Maxima, cea mai frumoasa echipa din istoria fotbalului nostru, cum ati numit-o chiar dvs. Pe cand despre bara lui Cartu?

Gugu (72 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:33

Pe cand amintiri despre Craiova Maxima sau va e teama sa nu se supere Mititelu?

adi.nyc (49 comentarii)  •  14 februarie 2014, 19:45

@ Dorin

Era vorba despre privelistea din zona respectiva mai „dasteptule”…

„Ducîndu-mă la fereastra dinspre șosea, am descoperit o priveliște ce mi-a tăiat răsuflarea: soarele se reflecta în nisip și făcea ca întinderea nesfîrșită să pară de miere, de aur, vopsită într-un galben ireal. Un tablou fără pereche, tulburător, imposibil de redat în cuvinte.

Mulțumindu-i Celui de Sus pentru șansa de a vedea asemenea minune, nu m-am abținut și m-am închinat de cîteva ori.”

Minunea descrisa este privelistea, tabloul fara pereche, nicidecum un bar.

Dorine, tu nici macar nu intelegi limba romana, dar te bagi in seama. Intradevar vorba ca „prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”, ti se potriveste de minune.

Paul (3 comentarii)  •  14 februarie 2014, 20:01

Unde altundeva sa se duca Aradenii nostri decat la Las Vegas!?

Intradevar, e surprinzator sa prinzi una d’asta atat de departe de casa, dar in mijlocul desertului unde deabia s-a ridicat un birt de maxim 1 an si probabil primii romani care au calcat acolo au venit cu 5 minute inaintea voastra!

Poate suntem noi atrasi de ideea asta a birtului pustiu din vestul salbatic, ca la Los Angeles ai numa McDonalds si In-N-Out Burger peste tot ( ca esti pe Sunset sau Santa Monica ori pe langa LA Live sau Disney), la Las Vegas probabil ca sa te incadrezi in buget tot pe acolo mananci, macar la New York ai cea mai buna pizza din lume la orice colt de strada in Manhattan, din Soho pana in Harlem.
Asa ca de ce nu la un birt pustiu din Vestul Salbatic unde sa mananci un beef tenderloin adevarat? Poate ca nu degeaba aia 4 care erau acolo, erau tocmai din Romania iar restu care aglomerau drumul se grabeau sa ajunga la un zar pe bulevadul luminilor.

Albert (124 comentarii)  •  14 februarie 2014, 20:22

@adi.nyk. Gura mica pt ca nu ai dreptate. Are Dorin, asa ca faci degeaba pe desteptul. Citeste ce ai postat prima oara – „sunteti primii care credeti ca ati calcat in zona respectiva”, cand era vorba despre barul acela, nu despre desertul Mojave- si cereti scuze. Fii boier, nu cocalar!

Vio (77 comentarii)  •  14 februarie 2014, 20:29

Daca nu e scoasa din burta, e foarte tare. Chapeau.

Mihaela (13 comentarii)  •  14 februarie 2014, 20:46

Am vazut si eu axel meci. Nimic despre amicalul de la Brasov ? Ro -USA 0-2

matase (5 comentarii)  •  14 februarie 2014, 20:50

Asa ceva se poate intampla oriunde si oricand in lume, maestre.
Din Europa pana in Patagonia.
..
Romanii vorbesc destul de tare peste tot si sunt foarte siguri ca nimeni din jur nu intelege ce spun ei.
De fapt nu este vorba numai despre romani, toti ceilalti fac la fel.

Nici macar nu pot enumera locurile unde am trecut prin asemenea experiente, sunt prea multe.
In Anglia de mai multe ori la diferite baruri-Pub.
In Scotia, in DK, in SWE, in BEL……….
Cel mai tare a fost insa in California, un mic oras Danez, cu steaguri daneze peste tot, case ca si in Danemarka- old style.
Ne-am dus sa gustam ceva la un restaurant, acolo era, spre surprinderea noastra, un grupp de romani care se distrau fara sa fie prea galagiosi.
Noi nu ne ferim sa spunam ca suntem romani cu toate ca traim in Suedia, asa ca am intrat in vorba cu ei.
Finalul a fost tare, dupa ce stiau cu ce ne ocupam,
(extrem IT in cercetare si in productie industriala):
„Veniti aici in USA nu stati acolo ca fraierii”

Michael (76 comentarii)  •  14 februarie 2014, 21:27

#6 adi.nyk. Nu e vorba despre ce zici tu. E vorba despre locul acela, nu despre priveliste. Citeste atent si va trebui sa fii de acord. Cred ca ti-ai dat si tu seama si de aceea taci.

Gill (41 comentarii)  •  14 februarie 2014, 22:26

Foarte frumos, poate ar trebui sa strangeti toate aceste amintiri intr-un volum, ar fi pacat sa nu le impartasiti cu cititorii dumneavoastra.

adi.nyc (49 comentarii)  •  14 februarie 2014, 23:03

@ Michael

Da, este vorba despre privelistea din locul respectiv (Valea Mortii sau Death Valley); asta este descris acolo. Se vorbeste despre sansa de-a vedea „un tablou fără pereche, tulburător, imposibil de redat în cuvinte”, „sansa de a vedea asemenea minune”. Tu crezi ca Dnul Ioanitoaia considera un bar ca fiind un „tablou fara pereche, tulburator, incredibil de redat in cuvinte” sau o „asemenea minune”? Sa fim seriosi!!! Imi pare rau, dar nu sunt deacord cu tine.

@ Albert

Esti liber sa interpretezi textul cum vrei tu. Eu nu am motiv sa-mi cer scuze, si asta nu inseamna nici ca sunt cocalar si nici boier.

PS: Nu am criticat articolul sau pe Dnul Ioanitoaia. Mi s-a parut ridicola si foarte exagerata afirmatia facuta de Moraru, si am facut o observatie; nimic mai mult.

Bogdan al II-lea (1 comentarii)  •  14 februarie 2014, 23:35

Da, Domnule Ioanitoaia. Aveti memorie buna. Am fost si eu la acel meci. Locuiam in San Francisco Bay Area. In anul urmator am vazut toate meciurile Romaniei din California. Nu a fost usor drumul de la San Jose la Pasadena si inapoi dupa meci, in aceeasi zi. Si l-am facut de doua ori. A fost o bucurie. Mai ales meciul cu Columbia. Il cunosc si pe Manu Tanjala care s-a mutat din California. Cunosc drumul de Vegas ca-n palma. L-am strabatut de multe zeci de ori. Dar descrierea dumneavoastra e fascinanta si fidela. Acel drum nu s-a schimbat aproape deloc in cei 24 de ani de cand sunt aici. Daca mai ajungeti in California mi-ar face placere sa-l mai parcurgem odata si impreuna. Va asigur de tot respectul meu.

v.moraru (1 comentarii)  •  15 februarie 2014, 0:47

Felicitari! Ai memorie buna si ceva talent, sugerez o cariera in gazetarie…Descrierea desertului e superba si adevarata. Nu-mi amintesc unde ne-am oprit atunci—am mai fost impreuna la Vegas citeva luni mai tirziu, Decembrie 1993, pentru tragerea la sorti a grupelor CM, si in iunie 1994, chiar inainte de World Cup—probabil undeva intre Barstow si Baker, poate Calico sau Yermo, nu cred ca la ZZyzx. Imi amintesc insa ca in Las Vegas am stat la Stardust, un „clasic” (mafiot) recent remodelat atunci, darimat mai tirziu. In vara implinesc 30 de ani de cind sint in America, iar drumul spre Las Vegas continua sa ma fascineze, poate chiar mai mult decit destinatia. Te astept.

vivi (2 comentarii)  •  15 februarie 2014, 1:10

Apropo maestre ,l-am cunoscut si eu pe Vladi,chiar pot spune ca eram prieteni dar dupa un timp a disparut .CE-o fi cu el ?

lupu (47 comentarii)  •  15 februarie 2014, 1:13

Frumos povestit, le-a inchis gura celor care abereaza ca Nea Ovi are un stil invechit. Amintirile astea fac toti banii.

Cezar (1 comentarii)  •  15 februarie 2014, 4:48

@paul: tu doar te bagi in seama sper… „in Manhattan, din soho pana in harlem…” Trecand peste faptul ca habar nu ai ce inseamna Manhattanul pt geografia New York-ului, vezi ca soho e cartier londonez… mai taci din gura!!! 😉

IO (228 comentarii)  •  15 februarie 2014, 9:40

Pe unde ati fost dvs (mai mult ca sigur pe I15) si pana la Death Valley e o paine buna de mancat. E acelasi desert, dar sunt doua lucruri diferite. E ca si cum as zice ca am trecut prin Brasov daca am fost in Bucuresti, ca tot in Romania e. (e cam aceeasi distantza) Bine ca nu va prins vreo ninsoare in februarie, ca se mai intampla. Soseaua intre Los Angeles si Vegas ajuge si la altitudini de 1500m.

17 Pasarici Talentale (871 comentarii)  •  15 februarie 2014, 9:55

„picioarele” ?

Asa este. In cele mai frumose locuri, daca ai noroc sa nu intilnesti „picioare”, intilnesti diversi Putini.

un antrenor (214 comentarii)  •  15 februarie 2014, 11:59

@adi.nyk. Esti consecvent, dar asta nu inseamna ca ai dreptate. Iti inchipui ca Ovidiu Ioanitoaia credea in 1993 ca e primul roman ajuns la Vegas pe soseaua aceea? Nene, esti penibilut…

John USA (564 comentarii)  •  15 februarie 2014, 12:03

asa e, IO, dar marstrul e suficient de abil sa nu spuna exact unde se petrec faptele si e acopetit cand fixeaza Valea Mortii care apartine…E precis doar in titlu, dar asta ca sa atraga sau poate ca titlul a fost pus de redactie…

SanduT (51 comentarii)  •  15 februarie 2014, 12:06

Nu am fost pe acolo si putin probabil ca o sa ajung, dar povestea m-a impresionat in mod special. Felicitari autorului si astept continuarile.

Rodeo (4 comentarii)  •  15 februarie 2014, 12:30

Mare inspiration. Citit si placut.

Ovidiu Grigorovici (5 comentarii)  •  15 februarie 2014, 13:12

„Cu toate astea, peste un an și jumătate ei organizau impecabil Cupa Mondială, World Cup. ” am ras bine la aceasta remarca, aveti darul condeiului domnule Ioanitoaia, tineti-o tot asa. „Bingo, era chiar un bar!”

tataru (9 comentarii)  •  15 februarie 2014, 13:43

Frumoasa descrierea desertului, o lectie pentru ziaristii tineri.

Ovidiu (27 comentarii)  •  15 februarie 2014, 14:00

Asta e o carte pe care trebuia sa o publicati demult. Daca amintirile erau mai proaspete ar fi fost mai usor de evocat dar si de citit.

Coco (401 comentarii)  •  15 februarie 2014, 14:05

Vax albina.Ar fi monumentul sa receptionati mesajul meu.

Cristian (36 comentarii)  •  15 februarie 2014, 14:20

Ar fi sunat frumos, peste 10 ani asa, si niste amintiri de la o alta cupa mondiala de peste ocean, doar ceva mai la sud si mai latina, numai sa fi avut participare romaneasca. Nu va fi sa fie, Brasil 2014.

Gabs (1 comentarii)  •  15 februarie 2014, 15:03

Ala cu comment-ul de SoHo! O fi existand cartierul asta in Londra, dar in NY se refera la toate suburbiile din Manhattan borough la sud de South of Houston!!

ovidiu_3003 (1630 comentarii)  •  15 februarie 2014, 15:09

…foarte frumos articol…

Gabi (64 comentarii)  •  15 februarie 2014, 18:05

Excelent text. Cand e, e, plecaciune.

Nicolas (18 comentarii)  •  15 februarie 2014, 18:09

Sunt curios cu ce veti continua si cate bucati. Sper sa nu va plictisiti pentru ca primele doua articole au fost peste productiile Dv. sa zic de serie. Se simte cand nu lucrati in graba.

Viktor (278 comentarii)  •  15 februarie 2014, 18:12

Text mishto, mishto sa o tineti tot asa! Astea doua mi-au placut si pentru ca au fost mai mult de viata decat strict de sport.

Nicolae Prava (1 comentarii)  •  15 februarie 2014, 18:47

Pana la urma unde te duci tot peste romani dai. si eu cat am fost plecat pe afara unde ma duceam numai romani, parca suntem peste tot dar totusi nicaieri!

sa salvam rapidul=fotbalul (35 comentarii)  •  15 februarie 2014, 19:39

aloo, dl zamfir, dl manea???la rapid lipseste un CAP LIMPEDE, cu autoritate morala, fotbalistica, financiara. numai un spirit de echipa si de sacrificiu poate salva in extremis rapidul. bunavointa celor 2 este total insuficienta, iar nae manea nu poate adduce 10 investitori a 100 mii euro fiecare> ,sa spunem iancu, taher, sarcina, ostahie, arabi, chinezi, turci,porumboiu, lucestii, omniasig, banci, vodafone, orange, cosmote, tutty fruti, coca cola, primaria generala si a sectorului 6, g copos cuplat cu iancu sau porumboiu, liviu dragnea cu oameni de afaceri romani si straini, loteria nationala, dedeman, 1000 sau 10 mii de rapidisti a 1000lei actiunea sau 10 mii lei de fiecare membru active al AG a actionarilor. alaturi de av puiu ionescu, ma ofer oneros sa facem un plan de actiune pt urm. 20-30 de zile pt evitarea falimentului.cine aude sa ma caute si-mi ofer serviciile, timpul, disponibilitatea, spiritul de 50 de ani rapidist.

Octavian Stancioiu (28 comentarii)  •  15 februarie 2014, 22:09

Scrieti, neaparat, o carte de memorii, maestre Ioanitoaia!

Comentează