Legături bolnave

Spre deosebire de alții, inclusiv de Ion Crăciunescu, specialistul nostru numărul 1 în arbitraj, eu nu cred că Balaj trebuia să fluiere penalty în faza în care Latovlevici l-a blocat pe Gheorghiu în întîlnirea Ceahlăul – Steaua. Afirm asta deoarece […]

Spre deosebire de alții, inclusiv de Ion Crăciunescu, specialistul nostru numărul 1 în arbitraj, eu nu cred că Balaj trebuia să fluiere penalty în faza în care Latovlevici l-a blocat pe Gheorghiu în întîlnirea Ceahlăul – Steaua. Afirm asta deoarece stelistul n-a făcut altceva decît să protejeze mingea aflată în fața lui (foto), acțiune care, dacă ar fi avut loc la mijlocul terenului, n-ar fi fost oprită. Atenție, Latovlevici n-a pus doar piciorul înaintea lui Gheorghiu, ci întreg corpul.

Departe de mine intenția de a deveni avocatul Stelei, echipă pe care arbitrii au ajutat-o în repetate rînduri pe parcursul actualei stagiuni. Nici nu pretind că sînt proprietarul adevărului și că opinia mea e literă de lege. E una între multe altele.
Vă invit să revedeți însă faza cu pricina și să observați cum, exagerînd, nemțeanul și-a îndoit picioarele și a ridicat mîinile ca să forțeze primirea loviturii de la 11 metri!

Plecînd de aici, aș respinge și ideea că Steaua s-ar bucura de arbitraje favorabile, ceea ce chiar s-a întîmplat, întrucît Valeriu Argăseală a votat în Comitetul Executiv, ba i-ar fi îndemnat și pe alții să-l imite, ca lui Alexandru Deaconu să i se acorde în caz de destituire o indemnizație de 250.000 de euro. Drept urmare, ca să nu-i rămînă dator oficialului din Ghencea, șeful CCA n-ar fi întîrziat să-și arate bunăvoința față de Steaua. Și în ce mod putea să-și exprime recunoștința decît delegînd la partidele roș-albaștrilor brigăzi care să fluiere pentru ea ori, în cel mai rău caz, care să nu fluiere împotriva ei?

Nimic mai fals și mai greu de demonstrat. Ar trebui să nu știi nimic din ceea ce se petrece în domeniul respectiv, ba și să suferi de scenarită, spre a-ți imagina că Deaconu, care nu hotărăște direct delegările, treabă de competența cuplului Aron Huzu – Gusti Constantin, și-ar permite să-i ceară unui arbitru să ajute o formație sau alta!   N-ar îndrăzni să-i sugereze asta unui începător, darămite lui Balaj, Hațegan, Kovacs ori Tudor, arbitri cu renume și cu personalitate, care n-ar accepta să li se dea indicații și, cu atît mai puțin, ar fi dispuși să le execute. Tocmai pentru că asemenea legături sînt de neimaginat, ele merită considerate bolnave.

Sigur că arbitrii noștri, aidoma celor de peste hotare, unii chiar în Champions League, au greșit, greșesc și vor mai greși. Cu excepțiile menite să confirme regula, o fac însă din pricină că n-au văzut bine o fază ori pentru că, într-o fracțiune de secundă, au interpretat-o eronat. A socoti însă că ei vin cu lecția dinainte învățată, montați să pună umărul pentru o echipă și s-o îngroape pe cealaltă, constituie o eroare mult mai gravă decît oricare dintre gafele comise de vreun arbitru. Iar cîtă vreme vom gîndi partizan și vinovat, țipînd că un arbitru a vrut să ne fure și chiar ne-a furat, nu vom avea arbitrajul dorit. Niciodată.