Mult zgomot pentru nimic

Cu anunțul făcut ieri de Sorin Răducanu, fostul jucător al lui Dinamo, FC Olt și Sportul Studențesc, numărul candidaților la președinția FRF a crescut, ei fiind Gică Popescu, Răzvan Burleanu, Marcel Pușcaș și, evident, Sorin Răducanu. Posibil să se mai […]

Cu anunțul făcut ieri de Sorin Răducanu, fostul jucător al lui Dinamo, FC Olt și Sportul Studențesc, numărul candidaților la președinția FRF a crescut, ei fiind Gică Popescu, Răzvan Burleanu, Marcel Pușcaș și, evident, Sorin Răducanu. Posibil să se mai înscrie și Vasile Avram, care s-ar baza, ca șef al AMF București, pe suportul colegilor din AJF-uri, după care lista s-ar cam închide.

Deși se mai pronunță numele lui Anghel Iordănescu, al lui Adrian Porumboiu și al lui Gheorghe Chivorchian, mă îndoiesc că vreunul dintre aceștia va intra în cursă. Generalul e prea prins de politică încît s-o abandoneze. Întrucît un eventual eșec l-ar da peste cap, cred că va refuza să-și asume și cel mai mic risc. De ce să se lege la cap dacă nu-l doare? Afirmația i se potrivește și lui Porumboiu, care nu va renunța la afaceri de sute de milioane de euro numai 
ca să-și mute biroul la București. La rîndu-i, 
Chivorchian pare că se alintă și, tocmai pentru că-i versat, va evita să se arunce într-un bazin din care -s-a scos apa! El știe cel mai bine că, sprijinit de Mircea Sandu, Gică Popescu pornește ca mare favorit.

Actuala campanie a început furibund, sub semnul contestării vehemente a Baciului, luat 
la țintă atît de Burleanu, cît și de Răducanu. 
Exceptîndu-l pe Pușcaș, plasat pe o poziție decentă, ceilalți au sărit la gîtul fostului internațional și nu s-au sfiit să-l desființeze! Plecînd de la condamnarea lui în Dosarul Transferurilor, 
l-au numit cum le-a venit la gură, hoț, escroc, bandit etc .

Firește, o asemenea luptă se poartă la baionetă, pe viață și pe moarte. Normal era însă ca fiecare să-și fi prezentat propriul program și să fi convins cu el, nu atacînd sub centură și, mai trist, fără argumente solide. Voturile trebuie obținute grație ideilor și proiectelor, nicidecum prin critica dură a adversarilor. Cine n-a procedat așa a ales greșit și și-a îngreunat misiunea.

Sigur că Popescu rămîne descoperit în povestea transferului lui Bratu. E vulnerabil. Spre deosebire însă de Burleanu și de Răducanu, unul dornic să fie băgat în seamă, iar celălalt numai un personaj pitoresc, Gică Popescu a avut o carieră unică. A fost căpitanul Barcelonei care a cucerit Cupa Cupelor în 1997 și a evoluat de 115 ori în echipa națională, de unde concluzia că trecutul lui nu doar invită la respect, ci chiar obligă.

Tip destupat la minte, ambițios, Răzvan Burleanu, actualul președinte al Federației Române de Minifotbal și al celei europene, a lansat un program, din păcate însă stufos și, cusurul cel mai mare, naiv pînă la utopie, puțin credibil. Întrucît nici un om cu scaun la cap nu-și închipuie că băcăuanul de 29 de ani va izbuti, o dată instalat în fruntea FRF, să ducă “naționala”, aflată astăzi pe locul 32 în lume, între primele 10! Regret s-o spun, dar cu asemenea basme, mult zgomot pentru nimic, se adorm copiii, nu se cîștigă alegeri. Despre asta vom mai discuta.