De ce voi ține cu Grecia la Mondiale

Presa elenă a afirmat, și nu doar ea, că ne-a trecut glonțul pe la ureche în turul barajului pentru CM 2014! Concret, deoarece delegatul “tricolorilor” n-a inclus pe foaia de arbitraj și al treilea portar, cum cer mai nou directivele […]

Presa elenă a afirmat, și nu doar ea, că ne-a trecut glonțul pe la ureche în turul barajului pentru CM 2014! Concret, deoarece delegatul “tricolorilor” n-a inclus pe foaia de arbitraj și al treilea portar, cum cer mai nou directivele FIFA, “naționala” noastră era în pericol să piardă la masa verde în eventualitatea în care adversarul ar fi depus contestație!

Adevărul e că grecii au sesizat eroarea care i-a fost atribuită unuia dintre colaboratorii lui Pițurcă, Ovidiu Costeșin. Acesta n-a știut despre obligația înscrierii celui de-al treilea portar ori, cel mai probabil, a neglijat amănuntul. Cert e că, plecînd de la superficialitatea lui, puteam s-o furăm rău. Dacă ni s-ar fi dictat 0-3 în partida de la Pireu, n-am mai fi avut nimic de așteptat de la retur. Așa, ne-am făcut iluzii de vineri pînă marți, am visat frumos și, din păcate, inutil.

Mai întîi ofițerul de presă al federației elene și, ulterior, directorul tehnic al forului amintit i-au comunicat antrenorului Greciei, portughezul de 59 de ani Fernando Santos, că au motive întemeiate să înainteze la FIFA o contestație împotriva oaspeților, ba încă una cu șanse mari de reușită! Tip vertical, pe care Mourinho îl lăuda recent cu toată gura, iar Mourinho nu prea obișnuiește să laude, Santos a respins ferm varianta: “Nu, fără memorii! Vreau să jucăm corect, transmiteți-le asta românilor!”.

Dincolo de alte comentarii, insist că antrenorul în discuție, desemnat numărul 1 în fotbalul grec la finalul anilor 2002, 2005, 2009 și 2010, a preferat să dispute pe teren un meci pe care l-ar fi putut rezolva în birou, și nu un meci oarecare, ci unul de referință, aducător de multă glorie și de mulți bani! Asumîndu-și un risc imens, în genul ruletei rusești, portughezul a cîștigat, dar haideți să ne imaginăm ce s-ar fi întîmplat în cazul în care, refuzînd să conteste, Grecia ar fi ratat calificarea la turneul final. Toate oalele s-ar fi spart în capul lui Santos, care n-ar fi știut cum să părăsească mai repede Atena!

Pentru căutătorii de noduri în papură, precizez că nu-i sigur că am fi pierdut întîlnirea de pe “Karaiskakis”. Era însă posibil s-o fi pierdut. În context, refuz să mă gîndesc, fie și în viteză, cum s-ar fi desfășurat lucrurile dacă grecii ar fi fost la mîna noastră!

Consemnînd acest model de fair-play, pe care n-am exagera ridicîndu-l la rang de monument de sportivitate, nu simt nevoia să mai adaug ceva, să completez. Unele gesturi vorbesc de la sine și adjectivele le încarcă aiurea. Mai mărturisesc doar că atitudinea tehnicianului portughez, noblețea de care a dat dovadă, m-a impresionat într-atît încît am decis ca, din respect pentru el, să țin cu echipa Greciei la Mondialele 2014. Grație lui Fernando Santos, Karagounis și coechipierii vor avea în Brazilia un suporter în plus.