Un atac urît, sub centură

După cum s-a desfășurat meciul, preponderent spre buturile lui Nuno Claro, Petrolul merita să cîștige întîlnirea cu Poli. La pas, detașat. N-a reușit însă din pricină că a ratat copilărește, inclusiv un penalty, așa că a trebuit să se mulțumească […]

După cum s-a desfășurat meciul, preponderent spre buturile lui Nuno Claro, Petrolul merita să cîștige întîlnirea cu Poli. La pas, detașat. N-a reușit însă din pricină că a ratat copilărește, inclusiv un penalty, așa că a trebuit să se mulțumească în final cu un 0-0 incorect. Avantajos pentru oaspeți. E banal că fotbalul se joacă pe goluri, nu pe merite, dar e adevărat.

La sfîrșitul partidei de la Ploiești, spiritele s-au încins, iar Cosmin Contra și Aurel Șunda s-au luat la harță! Dacă primul i-a reproșat celui ce i-a fost secund la Timișoara între anii 1994 și 1996 că “și-a învățat jucătorii doar să stea pe jos și să tragă de timp”, nici adversarul n-a rămas dator: “Mi-a strigat că nu e fotbal ce-am jucat noi, dar asta e treaba noastră, nu a lui”. Mai degrabă i-aș da dreptate lui Șunda pentru că, la urma urmei, fiecare antrenor folosește armele de care dispune.

Lărgind cadrul discuției, să observăm că tehnicienii noștri vorbesc mai mult, mai des și mai tare decît s-ar cuveni. Cînd Pelici de la FC Brașov a devenit zilele trecute al 13-lea tehnician demis în actualul sezon, să notăm și că antrenorii români nu se respectă suficient unii pe alții. Întrucît nu se respectă între ei, așteaptă degeaba să-i respecte ceilalți. Și din vina lor, conducătorii îi iau la preț de matineu și-i schimbă ca pe cămăși.

Mărturisesc că m-a lăsat fără replică atacul declanșat recent de Ionuț Chirilă împotriva lui Cornel Dinu, unul de-a dreptul incalificabil. Cunoscînd că Mircea Lucescu îl consideră pe fiul cel mare al legendarului Nea Vanea dotat și de viitor, deși va împlini 48 de ani pe 9 ianuarie 2014, am mers pe mîna acestuia. Să zic așa, am votat cu el. Pînă deunăzi însă, cînd am găsit abuzivă, de netolerat, pornirea lui de a-l acuza pe Dinu de cîte în lună și în stele, inclusiv de moartea Unicului căpitan Hîldan! Dacă există o măsură în toate, Capellino a ignorat-o, a sfidat-o. Inexplicabil, dar nici măcar diferența de vîrstă nu l-a domolit.

Sigur că Dinu le are pe ale lui cum toți le avem pe-ale noastre. Perfecțiunea e o utopie. Pe de altă parte însă, o spun cu nostalgie, dar și cu mîhnire, Chirilă trebuia să înțeleagă că îi lipsește autoritatea de a-l judeca pe Dinu, că îi lipsește calitatea numai și pentru că, restrîngînd capitolul comparațiilor, acesta a adunat 213 meciuri ca antrenor în primul eșalon, iar el doar 28! Cu 75 de selecții în “națională”, Dinu a cucerit 6
titluri cu Dinamo din teren și 3 de pe bancă, în vreme ce Chirilă n-a jucat nimic și deci nici n-a cîștigat nimic!

Logic ar fi fost ca tocmai bunul simț, educația, să-l fi oprit pe Ionuț să sară la gîtul celui dintîi “tricolor” care a depășit 400 de prezențe în Divizia A. Din păcate, l-a trădat temperamentul și s-a făcut de rîs. Poate că regretă acum, dar îi va fi greu să dreagă ce-a stricat. Foarte, foarte greu.