Adi Mutu și armata de mîhniți
Deși m-am numărat permanent printre susținătorii lui Mutu, cel mai talentat reprezentant al generației sale, dar și cel mai risipitor, chiar nu mai știu răspunsul la întrebarea dacă el ar mai fi ori nu util “naționalei”? Ca și Pițurcă, îl […]
Deși m-am numărat permanent printre susținătorii lui Mutu, cel mai talentat reprezentant al generației sale, dar și cel mai risipitor, chiar nu mai știu răspunsul la întrebarea dacă el ar mai fi ori nu util “naționalei”? Ca și Pițurcă, îl invit să demonstreze că mai trebuie chemat în condițiile în care va împlini 35 de ani pe 8 ianuarie 2014 și, mai grav, nici nu convinge la Ajaccio.
Deși selecționerului i s-a dus buhul c-ar fi un tip ranchiunos, care nu acceptă să fie călcat pe bombeu, de remarcat că i-a lăsat “corsicanului” o portiță deschisă, o șansă, gest cu atît mai notabil cu cît vine din partea antrenorului care a atins barajul pentru CM 2014 practic fără să se fi folosit de Mutu. Fără sprijinul acestuia. Concret, în întreaga campanie de calificare, Mutu a marcat un singur gol din cele 17 ale “tricolorilor”, golul de 1-1 de la Budapesta!
La rîndu-i, mărturisind că abia așteaptă telefonul de convocare, fotbalistul român numărul 1 al anilor 2003, 2005, 2007 și 2008 arată să fi înțeles, în sfîrșit, că mai mare nevoie are el acum de “națională” decît “naționala” de el. Rolurile s-au inversat și iată-l pe Mutu începînd să aprecieze ceva exact cînd acel ceva a dispărut! Să-și aducă însă aminte, eventual și să roșească, cîte figuri a făcut cînd se afla pe val, cum își mai dădea ochii peste cap și nu-i mai ajungeai cu prăjina la nas! Numai că viața, recunoașteți citatul?, e complexă și are multe aspec-te, iar roata ei se mai și întoarce.
Din păcate pentru el și pentru noi, dar mai ales pentru el, lui Adi Mutu nu-i prea iese în Franța. Pe lîngă că n-a înscris nici un gol în actualul campionat, în care a bifat 6 partide din 9 ca titular, în ultimele 3 etape n-a fost folosit decît 37 de minute, la 0-3 cu Lille. La 1-1 cu Montpellier și 2-1 cu Lyon, ambele pe teren propriu, Ravanelli l-a ținut în tribună! Și de te-ai certat cu antrenorul, cazul ex-Briliantului, dacă ești rezervă la ultramodesta Ajaccio, locul 17 din 20 în L1, atunci nu-i în regulă. Dintr-o asemenea postură e greu de crezut că Mutu va mai reveni la “națională”. Chiar imposibil.
Altminteri, citesc prin ziare, mă uit la televizor și mă minunez de ce mîhniți sînt unii, supărați și cătrăniți, că România a prins barajul pentru Mondiale! Că nu merita, că Turcia era îndreptățită să continue cursa, că Pițurcă s-a orientat greșit etc. Mă rog, deși pare bine, senzația e înșelă-toare și, de fapt, e rău. E praf. E varză. E deșert.
Sigur că fotbalul nostru nu-i nici ce-am vrea, nici ce-ar trebui. E condus discreționar și jucat în dorul lelii, dar de ce ne opintim să-i trecem în revistă toate cusururile exact cînd “tricolorii” au izbutit, de acord, ajutați și de olandezi, să iasă din anonimat și din umbră?! Chiar să fie atît de mulți și de importanți cei cărora parcă le plouă-n casă pînă și într-una din rarele zile cînd afară e soare?!