Prețul lui Ștefan Radu

Dinamovist get-beget, crescut și lansat în Ștefan cel Mare, unde a prins 61 de meciuri în Divizia A, Ștefan Radu n-a fost niciodată agreat, evident, de suporterii Stelei, orgolioși și majoritari. În condițiile în care, împrumutat de Lazio Roma în […]

Dinamovist get-beget, crescut și lansat în Ștefan cel Mare, unde a prins 61 de meciuri în Divizia A, Ștefan Radu n-a fost niciodată agreat, evident, de suporterii Stelei, orgolioși și majoritari. În condițiile în care, împrumutat de Lazio Roma în ianuarie 2008 pentru 900.000 de euro și cumpărat definitiv 5 luni mai tîrziu cu 4,5, Radu a fentat uneori chemările la lotul reprezentativ, a pierdut și mai mult simpatia opiniei publice.  Degeaba s-a justificat el că n-a putut onora toate convocările, lumea l-a trecut pe lista mofturoșilor, chiar a ciudaților.

Ba l-a și scos de la inimă pe apărătorul de 26 de ani atunci cînd, după întîlnirile cu Ungaria și cu Olanda din martie 2013, acesta a anunțat că se retrage irevocabil de la “națională”! Indiferența fanilor s-a transformat în aversiune, pînă și Mircea Sandu, de regulă ponderat, sărind cu gura: “Nu vrea să mai vină? La revedere!”.

Odată produsă ruptura sentimentală, din ce în ce mai numeroși fani s-au pornit contra lui Ștefan Radu, expediindu-l la “și alții”. L-au numit “trădător”, “caracter zero”, “fotbalist umflat și duplicitar”, “jucător de duzină” etc. etc., pentru a cădea de acord, mărturie stă blogul Gazetei, că Pițurcă nici n-avea nevoie de unul ca el!   Pagubă-n ciuperci, nu?

Radu a încercat iar să explice, să se scuze. Că n-a mimat accidentările, probă că ulterior anunțului privind retragerea a absentat în partidele de Serie A cu Roma, Parma și Sampdoria, suferind și o fractură de sept nazal. Că “n-am avut niciodată evoluții foarte apreciate la echipa națională” (n.a. 14 selecții). Că “m-am simțit stingher printre tricolori” ș.a.m.d. Zadarnic însă, el a vorbit, el a auzit. Puțini l-au ascultat, iar și mai puțini l-au înțeles. Aceștia au respins argumentul că îi pica rău celui de al treilea căpitan al lui Lazio, proaspăta cîștigătoare a Cupei Italiei, să ajungă la Mogoșoaia și apoi să fie ținut rezervă! A rămas că, lezînd amorul propriu al multor compatrioți, Radu trebuie socotit un tip mai degrabă cu noroc decît cu har, pe care șansa l-a ajutat să urce, nu talentul!

Înfruntînd riscul de a lua alte bobîrnace, susțin că atitudinea față de Șt. Radu e greșită. Că gîndesc strîmb cei care-l consideră fără suflet și, mai grav, fără valoare! Din fericire, evenimente recente înclină balanța de partea celor care l-au perceput și-l percep pe Radu, în pofida fragilității sale fizice, ca pe un fotbalist de clasă, ca pe o vedetă de top.

Vorbim despre faptul că Manchester City, la cererea lui Roberto Mancini, insistă pentru achiziționarea ex-dinamovistului, propunîndu-i acestuia dublul salariului actual de 1,5 milioane de euro, iar lui Lazio, al cărei contract cu Radu expiră în 2016, 14 milioane, ofertă respinsă însă prompt de Lazio, care pretinde 17,5!   După despărțirea de  italianul Mancini, pe banca tehnică a “cetățenilor” a apărut chilianul Manuel Pellegrini, și el favorabil aducerii unui apărător capabil să joace la fel de bine pe banda stîngă și în zona centrală.

Concluzia ar fi să judecăm că toți cei care-l prețuiesc pe Ștefan Radu, implicit și bosniaco-elvețianul Vladimir Petkovici, antrenorul lui de astăzi, sînt niște ageamii și că numai contestatarii românului știu cu ce se mănîncă fotbalul, că ei și numai ei se pricep?! Cînd Lazio ezită să-l vîndă cu 14 milioane pe fundașul Ștefan Radu într-un moment în care Steaua se bucură că l-a dat cu 2,5 pe Raul Rusescu, golgeterul Ligii 1, ar mai fi ceva de adăugat? Parcă nu.