Cearta fraţilor siamezi

Nici n-a apucat Dan Petrescu să declare “anul ăsta s-a bătut Steaua cu nimeni” că Mihai Stoica, fratele siamez din epoca de glorie a Unirii Urziceni, a sărit ca ars!  Plasîndu-l lîngă Emeric Ienei, “pe care nu l-am auzit niciodată […]

Nici n-a apucat Dan Petrescu să declare “anul ăsta s-a bătut Steaua cu nimeni” că Mihai Stoica, fratele siamez din epoca de glorie a Unirii Urziceni, a sărit ca ars!  Plasîndu-l lîngă Emeric Ienei, “pe care nu l-am auzit niciodată să spună ceva de bine la adresa noastră”, managerul general l-a inclus și pe antrenorul lui Dinamo Moscova în categoria “invidioșilor”, a celor “care suportă greu succesul altora”!

Părerea mea e că Petrescu are dreptate. Nu pun sub semnul echivocului succesul Stelei, de necontestat în condițiile în care și-a adjudecat titlul cu 5 etape înainte de căderea cortinei, dar împărtășesc opinia că ea s-a desprins nu numai pentru că a jucat mai organizat și mai eficace, ci pentru că adversarele ei s-au prezentat mai slab. Chiar nu înțeleg însă de ce asemenea afirmație ar putea enerva pe cineva.

Adevărat e însă că, în locul lui Dan, m-aș fi ferit să comentez tocmai pentru a nu da naștere la interpretări și, pînă la urmă, la polemici. Nu-i recomandabil să spui mereu ce gîndești. E mai indicat să te abții ca să-i menajezi pe cei din jur, unii dintre ei, iată, foarte sensibili.

N-are rost să insistăm asupra vulnerabilității contracandidatelor, dintre care doar Petrolul, și mai ales în retur, a amenințat cît de cît supremația Stelei. Vînzîndu-și vedetele, CFR s-a retras singură din cursă. Împingîndu-l pe Hizo să demisioneze, Vasluiul a luat-o în jos și nu s-a mai oprit. Cu Copos în rol de Hopa Mitică, Rapid a intrat insolvență și, mai grav, în vrie. După ce a trăit periculos între plecarea lui Borcea și venirea lui Negoiță, Dinamo și-a regăsit cadența prea tîrziu. Deși Pandurii și Astra au crescut față de stagiunile precedente, le-a rămas drum lung pînă în vîrful ierarhiei, acesta a fost contextul în care, simplificînd, Steaua a convins, a strălucit și s-a distanțat de pluton. Fructificînd propriile calități, dar și profitînd de slăbiciunile competitoarelor.

În ciuda faptului că tema pare să incite, mă îndoiesc că ar servi la ceva să hotărîm cine-i mai stelist dintre Petrescu și Stoica. Practic, am deschide o discuție fără cap și fără coadă. Nu există cîntare pentru măsurarea sentimentelor, însă nu-l putem acuza pe Dan, care a descoperit fotbalul în Ghencea, că i-ar purta sîmbetele clubului la care a cucerit cele dintîi trofee dintr-o carieră internațională prodigioasă, 3 titluri și o Cupă a României. Se știe că prima iubire nu se uită niciodată.

La fel cum, reversul medaliei, nu-i logic să
negăm contribuția lui MM la obținerea actualei performanțe. Evident că, înainte de a aparține altcuiva, izbînda Stelei se cuvine trecută în contul antrenorului Reghecampf, cu precădere a acestuia, ceea ce nu înseamnă a neglija meritele ce-lorlalți membri ai staffului. Deci nici pe cele ale managerului. Să nu zîmbiți, însă de pe lista laureaților -n-ar trebui să lipsească nici numele lui Gigi Becali, omul care a vorbit adesea aiurea, dar care a reușit un lucru important, a făcut din echipă o afacere rentabilă. Despre asta însă cu un viitor prilej.