Mutu la Steaua, vorbim discuții!

Totul a plecat de la o declarație a lui Adrian Mutu că “dacă aș juca la Steaua, aș marca 40 de goluri pe sezon”, eficacita­te încă neatinsă de vreun fotbalist roș-albastru într-o istorie de peste o jumătate de secol. Bănuiesc […]

Totul a plecat de la o declarație a lui Adrian Mutu că “dacă aș juca la Steaua, aș marca 40 de goluri pe sezon”, eficacita­te încă neatinsă de vreun fotbalist roș-albastru într-o istorie de peste o jumătate de secol. Bănuiesc însă că Mutu a vrut să fie amabil și, în semn de respect pentru prestațiile ei din campionat și din Europa League, să-i facă Stelei un compliment. Mai degrabă a căutat să impresioneze niște suporteri care nu l-au iubit niciodată decît a luat lucrurile în serios.

Obișnuit să se înghesuie la cuvînt în orice împrejurare și pe orice temă, Gigi Becali nu putea rata așa ocazie. Ispită mare, rezistență ­mică, nu? Mulțumit că i s-a ridicat mingea la fileu, in­vestitorul n-a scăpat prilejul de a prelua subiectul din zbor și de a tricota pe marginea lui, de a înflori. Atît că, mereu superior, s-a grăbit să-l avertizeze pe atacantul lui Ajaccio, plătit în prezent cu 1,2 milioane de euro pe an, că-i va oferi maximum 500.000, nici un sfanț în plus!

Evident, “spre a nu strica vestiarul”, dar și cu condiția ca “MM Stoica, Reghe și cei mai importanți 10 jucători să fie de acord” cu res­pectivul transfer!  De pe lista celor ce-ar trebui să aprobe înrolarea fostului Il Fenomeno a lipsit însă, surprinzător, team-managerul Marius Ianuli, nepotul și omul de încredere al patronului.

Consider că această poveste înseamnă mult zgomot pentru nimic. Că e un mod de a vorbi discuții, de a arde gazul. Întîi pentru că ­Adrian, și să dorească, n-are cum veni la Steaua cît timp Ajaccio, astăzi ocupanta locului 15 din 20, dar aflată la numai două puncte de Sochaux, prima formație de sub linie, va rămîne în Ligue 1. Doar dacă formația corsicană va retrograda, atunci internaționalul român, legat de Ajaccio pînă în vara lui 2014, ar putea cere să plece înainte de termen. Altminteri, nu. Rareori pe insula în care s-a născut Napoleon Bonaparte se convine una și se fumea­ză alta!

Am rezerve față de știrea că într-o bună zi, cel mai repede la vară, Mutu va îmbrăca tricoul Stelei. Nu pentru că a jurat să fie “cîine” pînă la moarte înainte de a se îmbarca în avionul de Milano după numai 33 de meciuri susținute în echipament alb-roșu!  Nici pentru că a împlinit 34 de ani pe 8 ianuarie și, cum ni se întîmplă tuturor o dată cu trecerea vremii, nu-l mai ajută nici picioarele, nici plămînii ca la 25. Pur și simplu, îi dau zero șanse unui transfer pentru care unii confrați ar băga mîna în foc.

Deși eventuala colaborare dintre Becali și Mutu ar stîrni un interes mediatic extraordinar, ce scîntei ar putea să iasă din ciocnirea a două pietre tari!, apreciez că întreaga poveste nu-i decît o fumigenă. Un scenariu fantezist, o glumă. Mă îndoiesc sincer că, fie și la final de carieră, Mutu va accepta să danseze cum îi cîntă latifundiarul din Pipera și încă pe bani mai puțini. În fond, Gigi prea ascultă de cele ­sfinte, ori măcar joacă teatru, iar Adrian chiar pare să nu se sperie de nimeni și de nimic. Oare mă înșel, oare mă păcălesc?