Șansa Stelei

După victoria Stelei din meciul tur, scriam că ea și Chelsea dețin șanse egale să meargă mai departe, fifty-fifty. Nu mi-am schimbat părerea, însă apreciez că formația insulară pornește cu un ușor avantaj. Mic, dar avantaj. Pentru că proaspătul 2-2 […]

După victoria Stelei din meciul tur, scriam că ea și Chelsea dețin șanse egale să meargă mai departe, fifty-fifty. Nu mi-am schimbat părerea, însă apreciez că formația insulară pornește cu un ușor avantaj. Mic, dar avantaj. Pentru că proaspătul 2-2 cu Man Utd din Cupa Angliei, reușit în deplasare în ciuda unui 0-2 la pauză, pare să-i fi restabilit moralul. Totodată, dacă publicul de pe Național Arena a fost, scuzați limbajul de lemn, al 12-lea jucător al gazdelor, același rol l-ar putea interpreta și asistența de pe Stamford Bridge, nu?

Deși Chelsea are de partea sa și palmaresul, Steaua rămîne în cărți grație rezultatului de săptămîna trecută. Acesta și cred că e principalul cîștig al garniturii roș-albastre: saltul de la statutul de victimă sigură în duel cu campioana Europei la cel de partener. Ca atare, ce se anunța un monolog a devenit dialog, iar Steaua și-a obligat adversarul, unul dintre cei mai trufași și mai bogați, s-o trateze de la egal la egal. Cu considerație, cu respect, chiar cu frică.

O discuție aprinsă a privit modul în care echipa ar trebui să abordeze meciul de diseară. Obișnuit să se bage și în chestiuni care-l depășesc, Gigi Becali a sugerat c-ar fi bine ca Steaua să joace mai închis, mai precaut. Să nu riște. Să aștepte. Să tatoneze. Să apere cu dinții avantajul de-un gol și să se agațe de-o remiză albă care să-i asigure prezența în “sferturile” C2.

Nu-i momentul să dezvolt subiectul, însă afirm că, deși n-are dreptate acum, Gigi Becali a învățat fotbal în ultima vreme. Trăgînd cu ochiul și cu urechea, a progresat. Nu mai iese în decor atît de des și atît de rău. Uneori chiar dovedește fler și sesizează ce altora le scapă. Din păcate, enervează pentru că nu tace o clipă, pentru că turuie ca o moară stricată! Își imaginează că se pricepe la tot și la ceva în plus, din care pricină la două observații de luat în seamă, aruncă și o aiureală, o gogomănie! De regulă, raportul respectiv s-ar cuveni inversat.

De data asta, l-au înfruntat însuși Reghecampf și jucătorii antrenați de acesta. Evitînd să-și contrazică patronul în public, ei au subliniat că trebuie să țină capul sus la Londra. Să îndrăznească, să nu se lase dominați, ci să și atace, încercînd să repete excelenta prestație de la București. Adică să semene cu “niște lupi înfometați”, cum a declarat Reghecampf la Radio EuropaFM că speră să-i hăituiască și să-i muște Rusescu et Comp pe adversari.

În situația nedorită în care se va întîmpla totuși ca Steaua să rateze calificarea, nu s-ar cădea să ne înfuriem și s-o punem la zid, asta deoarece, terminînd prima în grupă și eliminînd-o pe celebra Ajax, și-a făcut cu prisosință datoria. Ba ne-a și oferit tuturor, nu neapărat simpatizanți ai ei, numeroase motive de bucurie. Sfidînd orice pronostic, eliminarea lui Chelsea, demers extrem de dificil, dar realizabil, ar echivala cu un bonus pe care mă îndoiesc că fotbalul românesc l-ar merita. Iar conducătorii lui, și mai puțin.