Atît putem, nu prea mult!

Învinse de Ajax şi, respectiv, de Inter cu acelaşi scor, Steaua şi CFR Cluj nu s-au făcut de rîs. De ruşine, nici atît. E important acest aspect, dar nu şi liniştitor, dimpotrivă, în condiţiile în care reprezentantele noastre şi-au compromis […]

Învinse de Ajax şi, respectiv, de Inter cu acelaşi scor, Steaua şi CFR Cluj nu s-au făcut de rîs. De ruşine, nici atît. E important acest aspect, dar nu şi liniştitor, dimpotrivă, în condiţiile în care reprezentantele noastre şi-au compromis serios şansele de calificare. Mai ales că Steaua va aborda returul fără închizătorii obişnuiţi, ambii suspendaţi. Greu de crezut că Prepeliţă şi Filip vor reuşi la Bucureşti ce n-au fost în stare Bourceanu şi Pintilii la Amsterdam. Din păcate, drumul celor două pare să se fi înfundat. Atît au putut ele, să admitem că atît poate la ora actuală fotbalul tricolor.

Pînă la un anumit nivel, ajunge să te comporţi onorabil. Rezişti şi din entuziasm, te scoţi şi cu hei-rup. Mai sus însă, nu mai e suficient să vrei şi să lupţi ca să mergi mai departe, ai nevoie de clasă, de mentalitate, de sistem, de organizare, ceea ce echipelor româneşti le lipseşte. Inclusiv celor mai răsărite, superioare adversarelor din campionatul intern, dar nu şi celor de calibru. Europa înseamnă altceva, altă realitate, altă dimensiune.

Altminteri, şi dacă vor ieşi din cursă, cum e de aşteptat, învinselor de joi seara li se cuvine o reverenţă, o floare. Spre lauda lor, au prins primăvara continentală şi, pînă să încline steagul, au făcut o figură frumoasă.

Amîndouă au pierdut şi din pricina faptului că au susţinut săptămîna asta cele dintîi meciuri oficiale din 2013. În consecinţă, să admitem că au suferit la capitolul omogenităţii şi al concentrării. Au mai suferit însă, s-o recunoaştem bărbăteşte, şi la cel al valorii. Deşi CFR s-a arătat mai în vînă decît Steaua, fie şi pentru că întîlnirea de pe San Siro s-a desfăşurat într-un ritm mai rapid, trupa de pe Someş şi-a divulgat şi ea limitele. Afirmaţia poate fi extinsă la toate echipele noastre fruntaşe, care n-au titulari de rasă, după cum n-au, încă mai grav, nici rezerve capabile să le ia locul senatorilor de drept. Vorbim la noi despre echipe, nu despre loturi!

Cauza nu trebuie căutată cu lumînarea: CFR a vîndut în această iarnă, iar Steaua n-a cumpărat. Aşa s-a ales, de pildă, cu Rîpă, care n-a gafat pe Amsterdam ArenA, dar nici n-a impresionat. N-a fost o catastrofă, dar nici un cîştig, numai că o formaţie cu 11 ca Rîpă în teren nu va depăşi nicicînd un adversar cu ştaif!!! Niciodată, niciodată.

Să mai notăm că, pe lîngă „mîna moartă” Nikolici, jucătorii introduşi de Reghecampf pe parcurs n-au convins, iar Rocha chiar a decepţionat. În paranteză fie zis, aemenea lui  Chiricheş şi lui Gardoş, superficiali. Cum şi Tatu avea să transpire degeaba, echipa roş-albastră a acuzat din nou absenţa unui atacant care să-l susţină, să-l completeze şi, la o adică, să-l ambiţioneze pe Rusescu. Cît nu se va rezolva această problemă, ştiută, însă bagatelizată, Steaua nu va deveni forţa de temut, competitivă, la care visează suporterii ei. Pentru că un fotbal în care bagi puţin te răsplăteşte cu puţin.