Banii lui Pustai

Deși a absolvit Facultatea de ­Matematică, Cristian Pustai (foto) predă din 2013 ­cursuri de educație fizică și sport în ­cadrul ­filialei medieșene a Universității “Alma ­Mater” din Sibiu. Tehnicianului lui Gaz Metan i ­s-a echivalat licența Pro obținută de la […]

Deși a absolvit Facultatea de ­Matematică, Cristian Pustai (foto) predă din 2013 ­cursuri de educație fizică și sport în ­cadrul ­filialei medieșene a Universității “Alma ­Mater” din Sibiu. Tehnicianului lui Gaz Metan i ­s-a echivalat licența Pro obținută de la FRF și a devenit grație acesteia ­profesor asociat. Ține lecții studenților din anul I de la specializarea Comerț, Turism, Servicii și Mana­gementul Calității, modulul amintit fiind programat să dureze un semestru și să se finalizeze cu examen.

Pustai mărturisește că a acceptat propunerea, “venită de la un prieten”, pentru că-i place să lucreze cu tinerii și, pe de altă parte, pentru că noua activitate îl stimulează. Îl face mai responsabil, îl ambiționează. La întrebarea cît cîști­gă de la universitate?, ridică însă din umeri și, ­fără să glumească, răspunde că nu știe!  ­Zice că “în jur de o mie pe lună, ceva mai mult ori mai puțin”, apoi adaugă că “n-am discutat problema pentru că voi dona întreaga sumă! Nu voi duce acasă nici măcar un leu!”.

Cum cel mai longeviv dintre actualii ­antrenori din Liga 1, prezent pe banca Gazului din 2007, a refuzat să intre în amănunte, am descoperit cu greu că el va ceda indemnizația de la ­“Alma Mater” pentru acțiunea caritabilă “O oră cu Luminița”. Concret, prin fundația care-i poartă numele, Luminița Zgăbei strînge fonduri de la localnicii cu dare de mînă și cumpără din banii adunați produse, cu precădere alimentare, destinate familiilor nevoiașe, caselor de copii și căminelor de bătrîni din oraș. Medieșenilor li se cuvin felicitări pentru că încearcă să-și ajute semenii aflați în suferință. Cu atît mai mult merită laude cu cît și reușesc.

Ei și, parcă-i aud pe unii sărind cu gura, ce mare scofală e că un antrenor care ia lunar cîteva mii de euro catadicsește să le lase săracilor cîteva sute de lei?! Ce atîta zgomot pentru nimic?!

Sigur, demersul lui Pustai nu reprezintă un capăt de țară, cu observația însă că sînt destui care au mai mult decît el și nu dau. Înaintea sumei, trebuie remarcat gestul tehnicianului ardelean, unul în stare să emoționeze, să tulbure. Implicit, și să provoace admirație, respect, stimă. Fie și pentru că, deși nu-l căinez pe Pustai, bogăția nu-l scoate afară din casă pe cel care e, printre altele, tată a doi copii.

Am scris acest text și cu scopul de a dovedi că generozitatea nu trăiește doar la Bu­cu­rești, că ea nu-i specialitatea oamenilor de pe malul Dîmboviței, apanajul și proprietatea acestora. La fel cum, dacă vorbim despre fotbal, an­tre­norii capabili de inițiative frumoase nu încep și nici nu se termină în Capitală, în fruntea lor găsindu-se, firește, cei de la Steaua și Dinamo! Jos pălăria în fața lui Cristian Pustai, bravo lui!