Boloni cere linişte la Steaua
N-am o relație strînsă cu Loți Bölöni, de aceea nici n-am vorbit de vreo 2-3 ani. Ultima oară, pe cînd pregătea pe PAOK, am trecut în fugă prin Salonic și l-am sunat pe celular. Deși am insistat, nu mi-a răspuns. […]
N-am o relație strînsă cu Loți Bölöni, de aceea nici n-am vorbit de vreo 2-3 ani. Ultima oară, pe cînd pregătea pe PAOK, am trecut în fugă prin Salonic și l-am sunat pe celular. Deși am insistat, nu mi-a răspuns. Ieri, l-am regăsit pe reputatul internațional de odinioară, născut în 1953, 108 partide în tricoul echipei reprezentative, într-un interviu acordat lui Amir Kiarash de la ziarul Adevărul.
Mi-a făcut plăcere să-l regăsesc. Printre altele, deoarece dialogul mi-a întărit opinia că Bölöni apreciază corect ce se petrece în jurul lui. Ca unul care nu se minte, nu minte, transmite imaginea unui tip sigur pe el, cu o minte foarte organizată. În majoritatea cazurilor, chiar dacă riscă să provoace polemici, spune lucrurilor pe nume și nu protejează pe nimeni. Uneori, nici pe el însuși. Cînd i se mai întîmplă să gre-șească, recunoaște deschis. Refuză să trișeze.
Drept urmare, nu m-a surprins afirmația conform căreia “mă bucur că fostul meu club, Steaua (n.a. pentru care a jucat 97 de meciuri și a înscris 24 de goluri), revine în top. Mi-ar fi plăcut însă să-și manifeste supremația cu mai multă eleganță. Parcă e prea mare gălăgie, se face prea mult tam-tam”! Părerea mea coincide cu a celui angajat azi de gruparea Al-Khor din Qatar. De regulă, Gigi Becali vorbește mai mult decît s-ar cuveni, nu numai mai mult, ci și mai prost, aiurea-n tramvai! Atîta zarvă n-ajută, mai degrabă strică, încurcă.
Din convorbirea amintită am mai reținut o frază care ilustrează realismul lui Loți: “După meciul cu Turcia, am crezut că avem drumul betonat pînă
la Rio. A fost o gîndire de amatori, iar această atmosferă a dăunat echipei naționale. Staff-ul tehnic trebuia să aibă grijă ca jucătorii să nu piardă contactul cu realitatea”. De acord. Cuvintele de mai sus, rostite departe de-aici, tocmai la Doha, demonstrează încă o dată că lucrurile se văd mai bine de la distanță decît de aproape. Ne mai amăgim privindu-le de aproape, ne mai înșelăm. Ne închipuim că sîntem cei mai deștepți și cei mai frumoși, după care ne dăm seama că e altfel. Dar e prea tîrziu, răul s-a produs și nu mai poate fi întors.
În sfîrșit, m-a surprins atitudinea lui Bölöni că de ce s-a transferat Mutu în Corsica, ba și la Ajaccio, care e “ca Jiul Petroșani în România”! În locul tehnicianului, m-aș fi mirat mai puțin sau deloc. Atîta vreme cît eu însumi, campion în Portugalia cu Sporting Lisabona și în Belgia cu Standard Liège, am optat pentru o formație pe care nu mă sfiesc s-o plasez în “a doua grupă valorică din Qatar”!, l-aș fi înțeles pe Mutu. Aș fi acceptat că s-a dus și el după bani, Lo-ți primind lunar un mărunțiș de 100.000 de euro!
Probabil că nimeni pe lume, nici măcar un antrenor de valoare, nu-i perfect. Tuturor ne mai scapă piciorul de pe bîrnă. Important e să ne scape, ca lui Loți Bölöni, mai rar. În rest, acesta merită ascultat tocmai pentru că judecă viața așa cum e ea și n-o cosmetizează. Viața, adică și fotbalul.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele