Nu vă uitaţi!

Echipa lui Van Marwijk e o mare dezamăgire. Exact opusul imaginii din preliminarii, unde înscria cele mai multe goluri .

Dacă Victor Piţurcă doreşte să vadă pe viu Olanda, adversara noastră din preliminariile Mondialelor 2014, n-ar strica să se grăbească.

[…]

Echipa lui Van Marwijk e o mare dezamăgire. Exact opusul imaginii din preliminarii, unde înscria cele mai multe goluri .

Dacă Victor Piţurcă doreşte să vadă pe viu Olanda, adversara noastră din preliminariile Mondialelor 2014, n-ar strica să se grăbească.

Deoarece trupa lui Van Marwijk, deşi o colecţie de supervedete, a ratat ambele meciuri susţinute la Euro şi e foarte aproape să fie eliminată! La un colţ, la un pas! Cunoaşteţi calculele, deci nu le reiau.

Cert e însă că, intrată în competiţie pe covorul roşu, cotată drept una dintre candidatele la titlu după ce s-a calificat en fanfare la turneul final, cu 9 succese şi cu cel mai eficace atac din grupe (37 de goluri), reprezentativa Ţării Lalelelor riscă să plece pe scara de serviciu!!! N-ar fi o surpriză, ar fi una de proporţii, un şoc. Iar pentru ea, o catastrofă de imagine.

Ca şi în ’74: nemţii, 2-1
Şi totuşi, nu m-aş hazarda să afirm că Nationalmannschaft-ul pregătit de Low merita să cîştige la Harkov. În varianta ucraineană, la Kharkiv. Asta din pricină că izbînda şi eşecul se explică mai greu sau chiar nu se explică în fotbalul de nivel înalt.

De regulă, le desparte un fir de aţă, un şut providenţial ori un plonjon întîrziat, cam aşa consider c-au stat lucrurile şi miercuri seară, cînd olandezii puteau egala la fel cum puteau pierde la o diferenţă mai mare.

În general, partida a urmat un scenariu lesne de bănuit. Nemţii ca nemţii, în maniera lor tradiţională, harnici şi meticuloşi, nu-i nevoie să exceleze ca să te bată. Te pîndesc şi te execută. Înaintea oricărei înzestrări, talentul lor constă în a-şi face treaba cu seriozitate, în a nu rămîne niciodată datori.

Ca şi în finala mondială din 7 iulie 1974, desfăşurată la Munchen, Germania a învins din nou Olanda cu 2-1. Pe bune ori nu, justificat ori nu, fiecare cîntăreşte şi în funcţie de sentimente, de simpatii. Iată însă că istoria se repetă.

Tocmai Robben acuză
Robben a pus înfrîngerea oranj pe seama „lipsei de organizare”. Pasîndu-i pisica lui Van Marwijk sau chiar aruncînd-o în curtea acestuia, n-a comis gestul cel mai elegant.

De fapt, Robben nu trebuia să arate cu degetul spre banca tehnică, logic era să se uite în oglindă şi să realizeze că, din păcate,Olanda a jucat după chipul şi asemănarea lui! Cam fără sare şi fără piper, cam fără farmec şi fără explozie. În frunte cu Robben, echipa cîndva încîntătoare, fîşneaţă şi irezistibilă mai degrabă a agasat aici decît a convins.

În condiţiile în care nici măcar Sneijder şi Van Persie, de la care se aştepta cel mai mult, n-au strălucit, Portocala Mecanică n-a mai impresionat. Iar de sedus, nici atît. Să admitem că a avut şi ghinion, numai că nemţilor, zău aşa, li se întîmplă infinit mai rar să dea vina pe ghinion!

Ce spunea Rep
Apropo de asta, să ne reamintim ce declara despre Robben fostul internaţional Johnny Rep, titular în finalele CM din 1974 şi 1978: „Adversarii l-au învăţat pentru că face mereu aceeaşi fentă, pătrunde pe piciorul stîng şi trage la poartă. E previzibil şi egoist. Dacă eu aş fi antrenor, probabil că n-ar prinde echipa”. Unii susţin că Rep exagerează, alţii că nu. În ansamblu însă, stilul lui Robben sugerează din ce în ce mai des o carte citită.

Tot outsideri rămînem!
Să nu înţeleagă cineva că Olanda, mai puţin inspirată la Euro 2012, s-a vărsat şi va fi un adversar mai uşor de abordat pe drumul către Brazilia 2014, mai la îndemînă. Nu, nici vorbă, să nu ne îmbătăm cu apă rece!

Normal e să-i considerăm pe Van Persie et Comp. favoriţii grupei de calificare, să-i plasăm în pole-position fie şi deoarece, chiar şi atunci cînd joacă mai slab, ei tot joacă mai bine decît noi! Personal, împotriva unei păreri din ce în ce mai largi, mă îndoiesc că lalelele s-au ofilit.