Cazul Craiovei: Nașule, repară ce ai stricat!
Fac parte dintre adversarii lui Mircea Sandu, dintre contestatarii acestuia. L-am criticat uneori cu blîndețe, alteori cu asprime, dar mai ales cu asprime, deși ne cunoaștem de 4 decenii. Pe cînd eram amîndoi tineri, am susținut titularizarea lui în reprezentativa […]
Fac parte dintre adversarii lui Mircea Sandu, dintre contestatarii acestuia. L-am criticat uneori cu blîndețe, alteori cu asprime, dar mai ales cu asprime, deși ne cunoaștem de 4 decenii. Pe cînd eram amîndoi tineri, am susținut titularizarea lui în reprezentativa de juniori înaintea lui Viorel Năstase, ulterior plecat în Italia și dispărut din aria performanței. Cum momentul respectiv a atîrnat greu în cariera sa, mă îndoiesc că l-a uitat.
Faptul că din 1990 încoace, cu precădere în ultimii ani, l-am atacat pe cel supranumit Nașu’ nu mă împiedică să-i recunosc marile merite, de netăgăduit, privind obținerea și organizarea finalei Europa League. Dacă Mircea Sandu n-ar fi pătruns în conducerea UEFA și nu s-ar fi străduit pentru aducerea finalei, cu siguranță că ea s-ar fi disputat în altă parte.
Așa, am intrat și noi în rîndul lumii civilizate, iar despre capitala României și despre locuitorii ei s-a vorbit elogios în Spania, dar și pe întreg continentul. Ca atare, după ce m-am ridicat în repetate rînduri contra Nașului, acum mi se pare absolut firesc să-l laud, chiar să-i mulțumesc. Inclusiv pentru că a pledat și a acționat pentru construirea Arenei Naționale, stadion de care ne declarăm astăzi atît de mîndri! Dincolo de slăbiciunile Cezarului, să-i dăm ceea ce i se cuvine!
Dintre numeroasele erori atribuite lui Mircea Sandu pe parcursul celor 6 mandate, cea mai mare, imposibil de justificat, se leagă de excluderea Universității Craiova, abuz la care președintele a contribuit mai tare ca oricine. În 20 iulie 2011, șeful Ligii și 9 membri ai Comitetului Executiv au votat dezafilierea, însă senzația a fost că Nașu’ a tras sforile, nu Dragomir. Nașu’ i-ar fi asmuțit pe ceilalți, el i-ar fi montat!
Din pricină că Adrian Mititelu n-a ezitat să-l înfrunte public, uneori l-a și jignit, Mircea Sandu s-a supărat pe patronul Științei și a decis să-i arate că s-a luat de piept cu cine nu trebuia. Din păcate, a reușit să se răzbune, numai că și-a atins scopul în afara unor argumente solide, în afara Regulamentului și chiar a bunului simț! Lovind într-un om, a lovit într-una dintre cele mai iubite echipe din istoria fotbalului nostru și, inadmisibil, în milioanele ei de suporteri.
Nu mai reiau detaliile decapitării Craiovei, dar mă opresc asupra subiectului în ideea că Adunarea Generală a FRF va analiza luni cazul, urmînd să se pronunțe pe marginea hotărîrii CEx, evident incorectă, forțată, trasă de păr. Deși există riscul ca Mircea Sandu să manipuleze din nou scrutinul, mă aștept să n-o facă, ba chiar, de ce nu?, să intervină în favoarea Universității!
Să se fi convins că a judecat strîmb și să bată în retragere, să încerce să repare ce a stricat, să îndrepte. Nașu’ are obligația să înțeleagă că e grav să comiți o greșeală, însă infinit mai grav e să persiști în ea.