O lume specială
Deși nu constituie un prilej de mîndrie, recunosc că nu m-am omorît niciodată după rugby. Fiecare cu defectele lui, nu? Printre altele, mă derutează faptul că arbitrul sancționează niște neregularități numai de el sesizate, iar jucătorii îi respectă deciziile fără […]
Deși nu constituie un prilej de mîndrie, recunosc că nu m-am omorît niciodată după rugby. Fiecare cu defectele lui, nu? Printre altele, mă derutează faptul că arbitrul sancționează niște neregularități numai de el sesizate, iar jucătorii îi respectă deciziile fără să crîcnească. Zic doar “yes, sir!”, “right, sir!”. Zău așa, cum să iubești un sport dacă nu poți comenta arbitrajul în fel și chip?! După cum vezi tu, marele specialist!
Și, glumind, mă mai deranjează amănuntul că rugbyștii nu trag la poartă, ci totdeauna peste! Altminteri, am urmărit, fie și printre picături, meciurile Cupei Mondiale disputate recent în Noua Zeelandă, competiție pe parcursul căreia am ținut, firește, cu echipa “stejarilor”. Numai că, din păcate, ea a mers din rău în mai rău, 4 partide, 4 eșecuri: 24-34 cu Scoția, 8-43 cu Argentina, 3-67 cu Anglia și 9-25 cu Georgia.
Zilele acestea, auzind că a sosit în vizită la București directorul de dezvoltare al Federației Internaționale, International Rugby Board, mi-am închipuit că irlandezul Mark Eagan ne va certa, măcar ne va dojeni, din pricină că am fost ciuca bătăilor la CM.
Obișnuit cu ce se întîmplă în fotbal, am gîndit că președintele FRR și colaboratorii săi au încurcat-o, că vor fi trași la răspundere pentru înfrîngerile pe linie suferite la Antipozi. Ba chiar m-am întrebat pe unde vor reuși să scoată cămașa Alin Petrache et Comp.
Cînd colo, ce să vezi?, Eagan s-a întrecut în laude! A elogiat ridicarea în timp record a sediului federației și, în curs de realizare, operațiunea de construire a unui teren cu gazon artificial. A subliniat că-i prețuiește pe români deoarece “au oferit an de an cîte o surpriză plăcută”. Ca să elimine orice îndoială, irlandezul n-a ezitat să precizeze că “rugby-ul din țara dumneavoastră e condus de adevărați profesioniști”.
Auzindu-l pe înaltul oaspete, nu-mi venea să cred, laude peste laude și nici un reproș, nici o critică! În puțina mea cunoaștere a fenomenului, ca să n-o numesc ignoranță, mi-am dat seama că lumea rugby-ului rămîne una specială. Deosebită, aparte.
Încă mai mult, că nu degeaba se spune despre acest sport dur, dar elegant, că e unul de golani practicat de gentlemeni. Știți bine că în fotbal lucrurile stau oarecum pe dos, însă asta e altă poveste. Ceva mai tristă.