Timişoara, mai mult decît o victorie!

Federalilor care s-au grăbit s-o excludă pe Craiova le-ar fi fost de ajuns să vadă meciul de Cupă găzduit joi seara pe malul Begăi spre a se lămuri că au greșit și atunci cînd, amestecînd-o în ciorbă și pe UEFA, […]

Federalilor care s-au grăbit s-o excludă pe Craiova le-ar fi fost de ajuns să vadă meciul de Cupă găzduit joi seara pe malul Begăi spre a se lămuri că au greșit și atunci cînd, amestecînd-o în ciorbă și pe UEFA, au retrogradat-o pe Poli. În vreme ce pe majoritatea stadioanelor noastre spectatorii se numără cu abacul, pe “Dan Păltinișanu” au venit aproape 20.000 de oameni, pe lîngă gratuități, 16.000 de bilete vîndute! Și nu doar atît.

Publicul a creat o atmosferă extraordinară, dovedindu-și atașamentul față de echipa locală și, la fel de emoționant, iubirea pentru fotbal. Măcar în numele acestor calități, Timișoara nu merita să fie surghiunită, ci tratată cu respect, cu un plus de înțelegere. Și nu vorbim aici despre privilegii, vorbim despre drepturi. Din păcate însă, precum în cazul lui Mititelu, dorința de a-l învăța minte cu orice preț și cu orice risc pe Iancu, care îndrăznise să-i înfrunte pe șefii FRF, într-adevăr, scăpînd uneori caii, a denaturat judecata și a expediat-o pe Poli în liga secundă.

Cu privire la succesul gazdelor, 2-0 cu Steaua, nu-s prea multe de spus. Deși a pierdut 14 jucători în ultimul timp, între care pe Pantilimon, Luchin, Burcă, Alexa, Bourceanu, Nikolici și Zicu, un întreg vestiar, dar și fără Tameș și Zegrean, accidentați, Timișoara n-a lăsat nici o șansă adversarei, nimeni alta decît deținătoarea trofeului!

Cu Goga, Curtean și canadianul Ricketts în zi de grație, Poli a condus ostilitățile din minutul 1 în 90 și putea învinge chiar mai confortabil. Că Steaua, în ciuda valului de achiziții, nu se regăsește constituie secretul lui Polichinelle: orbecăie prin campionat, prin Europa League și, iată, prin Cupa României! Constatarea nu scade însă din elogiile cuvenite lui Poli, o trupă cu ambiție, cu elan și, încă mai important, cu suflet. Ea a înțeles că e datoare să răsplătească fidelitatea suporterilor și a reușit pe deplin.

Presupusele raporturi de forță s-au inversat pe gazon, Timișoara lui Velcea arătînd ca o formație de Divizia A, iar Steaua lui Stan, apatică și dezordonată, ca una de B, cîteodată chiar de C Afirm că Poli a obținut joi seara mai mult decît o victorie. Grație rîvnei din teren și, în egală măsură, entuziasmului din tribune, a probat că locul ei e în elita fotbalului românesc. Această demonstrație îi pune într-o lumină și mai proastă, într-o situație și mai jenantă, pe toți cei care, din exces de zel și din răzbunare, au trimis-o la matineu. Timișoara n-a murit, Timișoara trăiește, ceea ce ar trebui să le dea de gîndit pînă și oficialilor care i-au vrut și i-au pricinuit răul. Să-i facă să se simtă cu musca pe căciulă, să aibă remușcări, să aibă coșmaruri.