Cum de-a costat Naţional Arena atît de mult?!

Firește, ne mîndrim cu noile stadioane apărute recent la București, la Cluj și la Ploiești. Deși cu întîrziere, intrăm și noi în rîndul lumii civilizate. Mai departe însă, comparația dintre primele două, date în folosință cam în același timp, provoacă […]

Firește, ne mîndrim cu noile stadioane apărute recent la București, la Cluj și la Ploiești. Deși cu întîrziere, intrăm și noi în rîndul lumii civilizate. Mai departe însă, comparația dintre primele două, date în folosință cam în același timp, provoacă destule semne de întrebare. Dispunînd de 55.000 de locuri față de numai 30.300, sigur că Național Arena trebuia să coste mai mult. Atît că ea a costat 243 de milioane de euro, nici dublu, nici triplu, ci chiar de 7 ori mai mult decît Cluj Arena! Altfel zis, pentru un loc în stadionul de pe Someș s-au cheltuit 1.150 de euro, iar pentru unul în cel de pe Dîmbovița 4.400!

Repet, era normal ca Național Arena să implice costuri mai mari. Măcar pentru că, pe lîngă amploarea construcției, e prevăzută cu sistem de acoperire completă, menit să protejeze iarba de intemperii. Pe de altă parte, spre deosebire de surata din Capitală, Cluj Arena are și pistă de atletism, adică un avantaj demn de luat în seamă.

Din păcate, pe Național Arena se poate juca doar fotbal. Nici măcar rugby deoarece nu există spații destinate terenului de țintă. În paralel cu concursurile atletice și cu meciurile de rugby, Clujul permite și organizarea unor concerte de anvergură, dovadă că inaugurarea edificiului a fost onorată de celebra trupă germană Scorpions. Nu afirmă nimeni că nu se pot ține concerte și pe Național Arena, atît că într-o asemenea eventualitate scena, ce cîntărește de regulă sute și sute de tone, trebuie instalată direct pe gazon, iar de aici riscul deteriorării acestuia. Scena pe care au cîntat Scorpions s-a montat pe turnanta pistei și, ca atare, n-a pus în pericol suprafața de joc.

În ambele cazuri nu s-au respectat termenele de execuție promise, după cum, în stil tipic românesc, s-au tot modificat pe parcurs prețurile solicitate de constructori. S-au umflat. Dacă la Cluj, unde au lucrat numai societăți autohtone, suma a crescut cu 40 la sută, cea anunțată inițial de firma nemțească Max Bogl a crescut în Capitală, n-o să credeți, cu circa 300 la sută! Asta în ciuda faptului că, exceptînd numărul mai mare de locuri, cheltuiala făcută cu Național Arena pare greu de justificat.

Nu pretinde nimeni, deci nici eu, că sumele în discuție s-au risipit la București ori, și mai grav, că au ajuns unde nu trebuia. Că s-au deturnat. Socotind însă că Național Arena s-a ridicat din banii contribuabililor, ne considerăm îndreptățiți să cerem Primăriei Generale, care a suportat investiția și a devenit proprietarul stadionului, să furnizeze public datele din care să reiasă de ce și pe ce a plătit 243 de milioane de euro! Cu alte cuvinte, să prezinte decontul. Tocmai pentru că e de datoria ei, așteptăm răspunsuri la nedumeririle de mai sus.