Altă față a arogantului Mourinho

Mă număr printre ziariștii care au stat de vorbă cu Mourinho. Nu mult, însă suficient ca să constat că reputatul antrenor al Realului e un tip deschis, plăcut, cu charismă. Dacă i-aș spune și simpatic, sigur mi i-aș pune în […]

Mă număr printre ziariștii care au stat de vorbă cu Mourinho. Nu mult, însă suficient ca să constat că reputatul antrenor al Realului e un tip deschis, plăcut, cu charismă. Dacă i-aș spune și simpatic, sigur mi i-aș pune în cap pe aceia, deloc puțini, care îl consideră nu doar fițos, ci și egoist, adesea arogant, greu de suportat. De unde și reproșul că-i privește pe ceilalți ca pe niște furnici. De sus, cu o superioritate pe care nu încearcă nici s-o ascundă.
Dar pînă și contestatarii lui ar trebui să accepte că tehnicianul portughez, nu degeaba supranumit The Special One, chiar are motive să fie mîndru. Ca atare, și orgolios. Absolut impresionant, palmaresul îl recomandă cu prisosință, așa că nu mai insist.
Sînt tentat să cred, îngăduiți-mi o părere, că atitudinea de rebel a lui Mourinho e mai degrabă o poză, un rol. Că forțează nota cu intenție, în mod deliberat, tocmai din dorința de a se discuta mereu despre el, de a stîrni polemici. Provoacă pentru a fi în centrul atenției și face pe cinicul pentru a epata.
Nu-i exclus să greșesc, dar mă declar de partea lui, deși admit că, incapabil uneori să se controleze, nu merită totdeauna apărat. Precum atunci cînd, la returul Supercupei Spaniei 2011, încheiat cu 3-2 în favoarea Barcelonei, a pierdut măsura și i-a băgat degetele în ochi lui Tito Vilanova, principalul secund al lui Guardiola! Oricum am judeca, o mitocănie nu-i niciodată altceva. Se mai scuză, dar nu se uită.
Nu fără satisfacție, am descoperit deunăzi și o altă față a omului căruia nu i s-ar mai ajunge cu prăjina la nas. Prezent la un antrenament al fiului său de 11 ani, Jose jr., care joacă alături de unul dintre copiii lui Zidane la echipa Canillas, Mou a zărit o femeie plîngînd pe marginea terenului.
A aflat că respectiva, mama unui băiat înscris și el la Canillas, nu mai poate plăti taxa cerută de club pentru ca fiul ei să-și continue pregătirile. Pe loc, Mourinho i-a oferit femeii necunoscute 6.000 de euro.
Se vor găsi destui să strîmbe din nas și să pretindă că Mou a umblat la carnetul de cecuri, probabil îndemnat de PR, spre a-și mai drege imaginea, șifonată în ultimul timp de declarații răutăcioase, de suspendări etc. Imposibil de contrazis, aceiași se vor grăbi să adăuge că la salariul portughezului de 10 milioane pe an, 6.000 nici nu contează. Că nu se simt, că înseamnă o picătură dintr-un ocean.
De acord, numai că destui au cît tehnicianul madrilen și nu dau nimic, nu vezi de la ei un euro nici să-i pici cu ceară! Spre deosebire de aceștia, indiferent de ce-a făcut-o, Mourinho chiar a făcut-o, iar gestul său emoționant ar trebui să le schimbe unora opinia despre insensibilul și arogantul The Special One.