Oţelul de plastilină

Oţelul de plastilină M-a dojenit cineva pe blog că n-am scris imediat despre meciul dintre Oţelul şi Benfica. Zău aşa, ce să fi scris din moment ce formaţia portugheză, altfel fără nici un portughez în garnitura de start!, a dominat […]

Oţelul de plastilină M-a dojenit cineva pe blog că n-am scris imediat despre meciul dintre Oţelul şi Benfica. Zău aşa, ce să fi scris din moment ce formaţia portugheză, altfel fără nici un portughez în garnitura de start!, a dominat cu autoritate partida cap-coadă?! Deşi a învins cu 1-0, ar fi meritat, conform fişei tehnice, să cîştige mai clar, mai confortabil. Într-adevăr, Galaţiul a ratat în minutul 90 două ocazii imense prin Frunză şi prin Perendija, dar un eventual scor egal ar fi fost incorect. I-ar fi nedreptăţit pe lusitani.

Campioana României invocă scuza lipsei cîtorva titulari: Sălăgeanu suspendat, Rîpă, C. Ilie şi Paraschiv indisponibili, ultimul probabil “accidentat” la pasa cu călcîiul din întîlnirea cu Mioveni! Dincolo de absenţele amintite, care au afectat cu precădere banda stîngă, Oţelul a apărut ca o echipă fricoasă, parcă speriată de bombe! Permanent cu capul în pămînt, a abordat confruntarea cu sentimentul că e dinainte bătută!

Dorinel reclama că n-are jucători curajoşi. Tocmai pentru că el ştia cel mai bine cum stau lucrurile, ar fi trebuit să lucreze în special la moralul băieţilor. Numai luptînd ca leii, transpirînd abundent, gălăţenii ar fi putut compensa handicapul de valoare individuală şi colectivă. N-au făcut-o, dar şi mai trist e că au lăsat impresia că nici nu şi-au propus!

În condiţiile în care cota de piaţă a Benficăi o depăşeşte de 10 ori pe cea a Oţelului, iar bugetul şi mai tare, veţi spune că eşecul de marţi seara era anticipabil. Că s-a întîmplat ce era normal să se întîmple deoarece, oricît s-ar fi străduit, elevii lui Dorinel tot ar fi pierdut. Să zicem că da. Mai departe însă, contează şi maniera în care pierzi, iar Oţelul a cedat aproape fără să opună rezistenţă. Îmi cer iertare, dar n-a murit frumos!

După înfrîngerea suferită la Basel şi surprinzătorul 3-3 consemnat pe Old Trafford, posibilităţile Oţelului de a ocupa locul 3 în grupă, cu acces în Europa League, s-au redus considerabil. Să fim sinceri şi să admitem că nu prea i-am acordat şanse de calificare. Pe de altă parte, fiind iarăşi sinceri, aşteptam de la ea un plus de dăruire, de ambiţie, de angajament, adică speram să etaleze calităţile graţie cărora a cucerit titlul. Din păcate, nu le-a etalat.

Judecînd evoluţiile şterse din campionat şi din Champions League, putem afirma că Oţelul trece printr-o pasă neagră, că se află în prag de criză sau chiar în criză! Una de formă şi, încă mai grav, de identitate. Contestat de administratorii clubului, preşedintele Marius Stan şi-a luat o vacanţă, evident diplomatică, exact cînd era nevoie mai mult ca oricînd de prezenţa sa! Am înţeles că sînt probleme şi cu banii fotbaliştilor. În sfîrşit, că starea de spirit, altădată principala armă a echipei, s-a deteriorat. Dacă pe unii succesul îi fortifică şi îi uneşte, iată că pe gălăţeni i-a slăbit, ba i-a şi învrăjbit! În cazul în care Oţelul nu va strînge rîndurile, viitorul lui nu promite nimic.