De ce a ajuns Gică Popescu la UEFA?
Dacă numirea lui Gică Popescu în Comisia de Disciplină UEFA a surprins deoarece s-a produs peste noapte, ex-abrupto, amănuntul că ea s-a datorat lui Mircea Sandu a șocat de-a dreptul Contracandidatul Nașului la președinția FRF în 2005, cel poreclit Baciul […]
Dacă numirea lui Gică Popescu în Comisia de Disciplină UEFA a surprins deoarece s-a produs peste noapte, ex-abrupto, amănuntul că ea s-a datorat lui Mircea Sandu a șocat de-a dreptul Contracandidatul Nașului la președinția FRF în 2005, cel poreclit Baciul parcă era în opoziție, nu?
Iată însă că nu mai e, s-a alăturat taberei pe care nu demult o ataca. Se dovedește încă o dată că Churchill nu greșea afirmînd că “permanente nu sînt nici prieteniile, nici dușmăniile, permanente sînt numai interesele”. Desigur, fostul premier britanic și laureat 1953 al Premiului Nobel pentru literatură se referea la politică, dar să convenim că fotbalul actual aduce din ce în ce mai mult cu politica!
Apreciez că, propunîndu-l pe Gică Popescu să ocupe scaunul lăsat vacant de Ionuț Lupescu, plecat în administrația UEFA, Mircea Sandu s-a orientat la fix. Dezamăgit de atitudinea Kaiserului, care l-ar fi trădat înaintea realegerii sale în Comitetul Executiv UEFA, șeful FRF a optat, părerea mea, pentru cine trebuia. A mizat pe o carte care, spre deosebire de cea anterioară, promite să fie cîștigă toare.
De ce scriu ce scriu? Pentru că Baciul e cunoscut și respectat în fotbalul din întreaga lume. Logic de vreme ce, jucînd la echipe de frunte din campionatele României, Olandei, Angliei, Spaniei, Turciei, Italiei și Germaniei, a cucerit trofee peste tot. Între ele, Cupa Cupelor cu Barcelona, Cupa UEFA și Supercupa Europei cu Galatasaray, performanțe răsunătoare.
Cine altcineva să ne fi reprezentat mai bine pe plan internațional decît olteanul care, în calitate de căpitan al Barçei, a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor în 1997? Să zicem Hagi, însă merită presupus că Regele, prins cu Academia de la Constanța, ar fi declinat o eventuală ofertă.
Pe lîngă faptul că-l recomandă vîrsta, va împlini 44 de ani pe 9 octombrie, Gică Popescu stăpînește cîteva limbi străine. Le vorbește, nu le îngînă! Aceia care își imaginează că acest aspect contează mai puțin se înșală amarnic. Afară trebuie să conversezi, nu să dai din mîini! În plus, are alură și stil, prestigiu și relații. S-a nimerit să mă aflu de cîteva ori în preajma lui peste hotare.
Patroni de cluburi și fotbaliști celebri, oficiali UEFA și staruri TV, impresari renumiți și ziariști de marcă se arătau onorați să-i strîngă mîna lui Gică Popescu, iar unii chiar se grăbeau să-i ceară autografe! M-am lămurit că Baciul, grație faimei și charismei sale, poate deschide multe uși! La Nyon și pretutindeni.
În locul nostru, alții s-ar bucura auzind că un compatriot de-al lor a fost promovat într-o comisie europeană importantă. Din păcate, deși s-ar cuveni ca momentul să fie de satisfacție, ba și de mîndrie, la noi apar cîțiva care-i caută lui Gică Popescu noduri în papură, ca și cînd ar exista oameni fără cusururi! Toc mai pentru că ne dorim uneori să moară capra vecinului, am cam uitat să ne bucurăm. Ceea ce nu-i doar trist, e și îngrijorător.