A murit campioana unei mari iubiri!

Plîng pe umerii Craiovei, una dintre cele mai frumoase şi mai iubite echipe româneşti N-am s-o iau de la capăt cu Mititelu. Plîng pe umerii Craiovei, una dintre cele mai frumoase şi mai iubite echipe româneşti, dar nu şi pe […]

Plîng pe umerii Craiovei, una dintre cele mai frumoase şi mai iubite echipe româneşti

N-am s-o iau de la capăt cu Mititelu. Plîng pe umerii Craiovei, una dintre cele mai frumoase şi mai iubite echipe româneşti, dar nu şi pe ai patronului ei, care şi-a tăiat singur craca de sub picioare. Dacă intri într-un joc, indiferent care, trebuie să-i respecţi regulile, ceea ce Mititelu n-a făcut. Dimpotrivă, crezîndu-se deştept şi bogat, el şi-a închipuit că e Dumnezeu pe pămînt. O vreme, rolul de rebel, deşi fără cauză, i s-a potrivit. S-a înşelat însă imaginîndu-şi că i se va îngădui la infinit să-i ignore, să-i sfideze şi chiar să-i jignească pe toţi ceilalţi. Unii dintre aceştia, în frunte cu Mircea Sandu, l-au aşteptat la cotitură şi, cînd le-a venit bine, l-au ras. De fapt, finanţatorul însuşi le-a ridicat mingea la fileu.

Cîţi or mai fi, apărătorii lui Mititelu uită un lucru important. Anume că Universitatea ar fi rămas în Liga 1, nu Sportul, în condiţiile în care ar fi luat licenţa. Nu putea s-o primească însă din moment ce patronul e plin de datorii, în incapacitate de plată. Nu mă refer doar la milioanele de euro pe care s-a angajat să i le achite lui Piţurcă, de parcă l-ar fi silit cineva să semneze actul respectiv!, ci şi, mai ales, la restanţele faţă de fotbalişti. Cum şi-a bătut joc de un întreg şir de antrenori, schimbaţi mai des decît cămăşile, la fel a procedat şi cu componenţii echipei, cărora le-a întîrziat salariile cu lunile!

Paradoxal, pe măsură ce sărăcea şi devenea neputincios, Mititelu se dădea mai mare, nu-şi mai încăpea în piele! Cînd n-ai bani nici să treci strada, cazul lui, mai mergi şi cu tramvaiul, nu te repezi să-ţi cumperi Mercedes! Era obligat să-şi dea seama că se întinde mai mult decît îi permite plapuma, că n-are mijloace să ţină un club de talia Ştiinţei. Pe cei care i-au spus-o, inclusiv autorul acestor rînduri, i-a privit ca pe duşmani. Robul unei iubiri bezmetice, Mititelu a preferat să ucidă Craiova în loc să caute soluţii s-o salveze. Eventual, vînzînd echipa ori măcar cîţiva jucători. Fudulia şi încăpăţînarea l-au costat scump.

Nu afirm că hotărîrea dezafilierii e corectă. O fi legală, dar nu tot ce-i legal e automat şi corect. Tocmai pentru că n-a lăsat loc de bună ziua, Mititelu s-a trezit repudiat, lipsit de orice sprijin. În sfîrşit, trebuie să fi înţeles că a luptat cu morile de vînt, ba şi pentru o cauză falsă. E însă prea tîrziu. Răul s-a produs şi, spre disperarea milioanelor ei de suporteri, Universitatea trage să moară. Dacă nu cumva a şi murit.

Pe de altă parte, varianta mutării lui Juventus Colentina în Bănie, în ideea unei promovări imediate, nu-i decît un balon de săpun. Zvonul n-are temei, nici unul dintre cei implicaţi n-a auzit despre aşa ceva! Piţurcă nu ştie nimic, la fel Cămătaru, Balaci şi alţii. Urmînd să fie reinstalat primar săptămîna viitoare, Solomon e şi mai clar: „Cine vrea să facă echipă aici trebuie să ştie că mă bucur, dar că o va face fără mine şi fără Primărie! Bugetul pe 2011 nu prevede investiţii legate de fotbal, iar priorităţile oraşului sînt altele”.

Altfel zis, ajutată de Mititelu, Federaţia a îngropat Craiova şi şansele ca ea să fie readusă la viaţă par egale cu zero. Utopii. Probabil că Adrian Păunescu se răsuceşte în mormîntul de la Bellu şi chiar are motive. De campioana unei mari iubiri, pasiunea nepereche a poetului, s-a ales praful!