Peştele de la cap se-mpute!

Într-un moment în care, reluînd o expresie prezidenţială, Marian Iancu consideră „ticăloşit” sistemul din fotbalul românesc, afirmaţia investitorului timişorean pare să se potrivească, ori chiar se potriveşte, şi la vîrful fenomenului. Adica la FIFA, for ce i-a încredinţat deunăzi elveţianului […]

Într-un moment în care, reluînd o expresie prezidenţială, Marian Iancu consideră „ticăloşit” sistemul din fotbalul românesc, afirmaţia investitorului timişorean pare să se potrivească, ori chiar se potriveşte, şi la vîrful fenomenului. Adica la FIFA, for ce i-a încredinţat deunăzi elveţianului Joseph Blatter al patrulea mandat consecutiv de preşedinte. Cu prilejul congresului desfăşurat la Zurich, au votat 206 delegaţi: 186 cu Blatter, 3 buletine s-au anulat, iar 17 n-au cuprins nici un nume, foile s-au dat goale!

Veţi zice că, deşi a împlinit 75 de ani pe 10 martie şi ocupă postul din 8 iunie 1998, Blatter s-a agăţat de scaun ca înecatul de pai. De înţeles, întrucît nimănui nu-i place să lase puterea. Implicit, să cedeze privilegiile oferite de aceasta. Nu e de înţeles însă, şi nici de acceptat, faptul că elveţianul a concurat de unul singur!!!! Unicul său adversar, qatarezul Mohamed Bin Hammam, şeful Confederaţiei Asiatice, tocmai fusese suspendat de Comisia de Etică a FIFA pentru tentativă de corupţie şi silit să se retragă din cursă. Realizînd absurditatea situaţiei, cu învingătorul dinainte ştiut, englezul David Bernstein, preşedintele lui FA, a cerut amînarea scrutinului pînă la înscrierea unui contracandidat. Propunerea lui a căzut însă repede la vot. Blatter trebuia să cîştige şi a cîştigat!

Probabil că Bin Hammam nu-i uşă de biserică. Cum nu iese fum fără foc, acuzele că ar fi cumpărat pentru Qatar organizarea CM 2022 vor fi avut un oarece temei. Atît că, şi el suspendat de comisia amintită deoarece ar fi pretins avantaje materiale ca să susţină Albionul drept gazdă a Mondialelor din 2018, atribuite în final Rusiei, Austin „Jack” Warner din Trinidad-Tobago a răbufnit: „Totul a fost premeditat la Etică, o înscenare! Nimeni nu e pregătit să asculte, toţi cei de-acolo sînt oamenii lui Blatter, puşi de acesta!”. De notat că Warner nu-i un neica-nimeni, e ditamai vicepreşedintele FIFA, preşedintele Confederaţiei Americii de Nord, Centrale şi a Caraibelor din 1990, ba şi ministru al Lucrărilor şi Transporturilor din ţara sa. Dacă pe un asemenea om nu-l asculţi şi nu-l crezi, atunci pe cine?!

Aşadar, deşi înconjurat de corupţi sau, ca să fim mai permisivi, de şmecheri şi de profitori, Blatter a rămas curat ca o floare, el, numai el! Greu de închipuit, chiar imposibil, că peştele s-a împuţit, dar nu de la cap! Mai degrabă merită judecat că fostul şi actualul preşedinte a urmărit să-şi elimine adversarii unul cîte unul. A tras sforile şi a aplicat principiul dictatorial „cine nu e cu mine e împotriva mea”. A urmărit şi, iată, şi-a atins scopul.

Degeaba ţipă ziarele de pretutindeni, iar cele britanice nu se sfiesc să-l compare pe „Captain Corruption” (Daily Mail) cu Stalin şi, mai nou, cu Gaddafi, Blatter merge imperturbabil mai departe. Primeşte felicitări asemenea starurilor de la Hollywood şi promite că va restructura fotbalul, că-l va însănătoşi. Ca şi la noi, presa scrie, caravana trece.