Retrogradarea Timişoarei
Aşadar, Comisia de licenţiere, prezidată de Vasile Vlăduţă, i-a acordat licenţă Timişoarei, pe cînd cea de apel, condusă de Alexandru Micu, i-a retras-o şi a trimis-o pe Poli la matineu! Tocmai pentru că e vorba despre o părere pro şi […]
Aşadar, Comisia de licenţiere, prezidată de Vasile Vlăduţă, i-a acordat licenţă Timişoarei, pe cînd cea de apel, condusă de Alexandru Micu, i-a retras-o şi a trimis-o pe Poli la matineu! Tocmai pentru că e vorba despre o părere pro şi o alta contra, s-ar fi cuvenit să existe şi a treia instanţă, să-i zicem de recurs, menită să cîntărească deciziile precedentelor şi s-o ia pe cea definitivă. Din păcate, nu există. La tribunal da, la fotbal nu.
De ce a rămas Timişoara fără licenţă? Pe scurt, Apelul a acuzat-o de divizare şi de datorii, ultimele vizînd neachitarea integrală a sumelor prevăzute de transferul lui Sepsi de la Benfica. Cum n-a intervenit nimic nou pe parcurs, şi prima comisie a luat la cunoştinţă de elementele amintite mai sus, însă n-a ţinut cont de ele. În temeiul articolului 116 din Codul de procedură fiscală, ea a motivat că, între ce avea de dat Poli şi ce avea de primit din TVA, „sumele sînt suficiente pentru compensare”. În raport cu Benfica, a refuzat să se pronunţe cîtă vreme părţile se judecă, iar Timişoara susţine că partenerul „n-a respectat anumite clauze din contract”. Nu-i nevoie să fii jurist ca să cunoşti că, pînă la încheierea procesului, clubul de pe Bega se bucură de prezumţia de nevinovăţie.
Bănuiţi la cît se cifrează datoriile recentelor finaliste din Champions League? Faţă de stat, de bănci, de terţi etc., la 398 de milioane de euro ale Barcelonei şi la 680 de milioane ale lui Manchester United, pe care UEFA nu le-a împiedicat să joace în cea mai importantă competiţie europeană!!!! Şi mai elocvent, datoriile lui Chelsea, pare-se cele mai mari, ar depăşi 800 de milioane de euro!
Întorcîndu-ne la subiect, să mai observăm ceva. Ca să acorde licenţa, comisia lui Vlăduţă a analizat situaţia timp de cîteva luni. Pînă să delibereze, a cerut alte acte şi alte dovezi. Surprinzător, Micu şi colegii lui, sesizaţi de Compartimentul de licenţiere al FRF, mai precis de Viorel Duru, şeful acestuia, s-au lămurit foarte repede care e situaţia! Nu pretind că Apelul a greşit. Dar remarc graba cu care a fost convocat şi, punctual, viteza cu care a hotărît!
Se pune întrebarea, logică, ce l-a determinat pe Duru să înainteze recurs? Se afirmă că, amendată de UEFA din cauza Craiovei, FRF a vrut să evite o nouă sancţiune. Să admitem că da. Mai departe însă, lucrurile se complică fie şi numai din pricină că, deşi primise licenţa, se ştia că Poli n-o va primi pînă la urmă! Au spus-o, de pildă, Marius Stan şi Gigi Becali. De unde au aflat aceştia, cine a răspîndit zvonul dacă nu Duru însuşi, care studiase în detaliu dosarul? Apreciind că Duru a executat un ordin venit de sus după ce Marian Iancu şi Mircea Sandu au rupt relaţiile, oficialii viola nu exclud varianta răzbunării. Asta trebuie însă demonstrat deoarece preşedintele Federaţiei respinge ferm orice implicare: „Nu noi am retrogradat Timişoara, s-a retrogradat singură!”.
Să ne imaginăm că, socotindu-se şmecher sau fiind prost sfătuit, Iancu a umblat să fenteze Regulamentul, să-l ocolească. Poate, însă nu-i decît o supoziţie întrucît patronul lui Poli a folosit o armată de avocaţi cu ştaif. Şi acceptînd varianta, tot e trist că de pe urma erorilor comise de o persoană, e drept, care i-a atras Timişoarei multă duşmănie prin apariţiile sale zgomotoase la TV, va suferi un întreg oraş! Şi nu unul oarecare, ci cel care, situat la sfîrşitul sezonului pe locul 2 în ierarhia numărului de spectatori, iubeşte fotbalul cu patimă. Clar, Timişoara nu merita o asemenea pedeapsă, numai că legea-i lege!
Ce se va întîmpla cu jucătorii lui Poli, 4 convocaţi la lotul naţional pentru meciul cu Bosnia de vineri? Dar cu echipele ei de juniori, dintre care două s-au calificat recent în faza finală a campionatului? Imposibil de răspuns. Cert e însă că, fără Poli, Liga 1 nu va mai stîrni acelaşi interes. Nu va mai avea nici sare, nici piper, va ieşi în pierdere, nu în cîştig. Sînt însă unii cărora le place să mănînce fără sare şi fără piper.