Un sufletist, Mirel Rădoi

Voi folosi de data asta mai puține cuvinte. Intru direct în subiect: desemnat cel mai bun fotbalist român în 1979, dublu campion cu Steaua și de două ori cîștigător al Cupei cu aceeași formație, Ștefan Sameș suferă de o boală […]

Voi folosi de data asta mai puține cuvinte. Intru direct în subiect: desemnat cel mai bun fotbalist român în 1979, dublu campion cu Steaua și de două ori cîștigător al Cupei cu aceeași formație, Ștefan Sameș suferă de o boală gravă. Diagnosticat cu neoplasm nazofaringian, avea nevoie de un sprijin financiar substanțial pentru a continua tratamentul și, ca să spere la vindecare, pentru a se opera în străinătate.

Auzind de drama lui Sameș, Mirel Rădoi i-a trimis 25.000 de euro și a promis că, dacă suma nu va ajunge, o va completa. Să nu credeți că Sameș și Rădoi au fost colegi de echipă. Amîndoi au evo-luat la Steaua, însă în epoci diferite. Cînd Sameș, printre alții, coechipier cu Marcel Răducanu, Puiu Iordănescu, Tudorel Stoica și Gabi Balint, a plecat în 1982 din Ghencea, Rădoi abia învăța să meargă. Împlinise un an.

Veți spune că, plătit regește de Al Hilal, cu care a cucerit recent titlul în Arabia Saudită, Rădoi a avut de unde da. De acord, atît că sînt destui care au, unii chiar mai mult decît Mirel, dar nu dau nimic. Nu scot din buzunar un sfanț!

Sigur că e treaba lor, fiecare face ce dorește cu banii săi. Dar tocmai de aceea, fie și doar prin comparații, atitudinea lui Rădoi m-a mișcat profund și îndrăznesc să întreb: oare numai pe mine? Sînt convins că nu.

Imaginea pe care ne-a lăsat-o Rădoi cît a jucat la Steaua și la “națională” a fost cea a unui dur. La propriu și la figurat, pe teren și în afara acestuia. Deși a preluat ceva din stilul unui Sameș pe lîngă care mingea mai putea trece, nu însă și adversarul, el niciodată!, Mirel a părut și mai stăpîn pe sine. Luptător, dar parcă nițel egoist. Interesat de cariera sa, dar mai degrabă insensibil la ce li se întîmplă altora, indiferent, superior. E momentul să batem în retra-gere și să recunoaștem că ne-am lăsat înșelați de aparențe!

Prin generozitatea lui manifestată într-o lume lipsită de generozitate, din păcate, grăbită și meschină, Mirel Rădoi se dovedește a fi un mare sufletist, un om de omenie. Iată de ce s-ar cuveni ca mulțumirilor lui Sameș să le adăugăm pe ale noastre, ale tuturor. Aici mă și opresc deoarece gesturile cu adevărat frumoase nu cer multe cuvinte. Ele se recomandă prin ele însele și tot așa impresionează.