Ioaniţoaia dă în FRF, nu în Under 17 » Vinovaţii fără vină

Sîntem foc şi pară pe “tricolorii” de 
17 ani din cauză că au ratat nu doar calificarea în semifinalele CE, ci şi 
prezenţa la viitoarele Mondiale. Pînă şi Mircea Sandu, de regulă ponderat, s-a repezit la Văsîi, ameninţîndu-l că, dacă […]

Sîntem foc şi pară pe “tricolorii” de 
17 ani din cauză că au ratat nu doar calificarea în semifinalele CE, ci şi 
prezenţa la viitoarele Mondiale. Pînă şi Mircea Sandu, de regulă ponderat, s-a repezit la Văsîi, ameninţîndu-l că, dacă nu va bate Germania, ar face bine să rămînă în Serbia! Deşi n-a bătut-o, s-a întors, însă merită presupus că-şi va pierde slujba de la FRF. Trebuie să cadă un cap, iar acesta va fi, ca de obicei, al antrenorului.Să admitem că Under 17 a dezamăgit. Un 
egal şi două înfrîngeri, fie ele la limită, cons
tituie un bilanţ foarte slab. Pe de altă parte, 
era cazul să ne aşteptăm la altceva din moment ce atît Văsîi, cît şi Belodedici, respon
sabilul federal cu copiii şi juniorii, avertizaseră că generaţia lui Brănescu, Mitache şi Himcinschi nu e deosebită, de excepţie? I-am avut pe amîndoi invitaţi la EuropaFM în ajunul participării la CE şi am auzit acelaşi discurs reţinut. Din păcate, s-a dovedit că au evaluat corect situaţia.

Personal, cred însă că s-ar recomanda să păstrăm măsura, să nu tragem din toate poziţiile în aceşti tineri şi în antrenorii lor! Înainte de a-i învinovăţi, să judecăm că ei reprezintă rodul unui fenomen gîndit aiurea şi condus anapoda, produsul unui fotbal pe care Fănuş Neagu, stăpînul metaforei, îl numea în Gazeta de ieri “fumător de pipă stinsă”.

Practic, băieţii lui Văsîi trebuie consideraţi ceea ce şi sînt, exponenţii unui sistem, nicidecum creatorii lui! Cît timp însuşi Ionuţ Lupescu, directorul general al Fede-ra-ţiei, recunoştea că “pentru noi a fost un miracol că am ajuns la turneul final la ce se -întîmplă în fotbalul românesc” e clar spre cine trebuie arătat cu degetul. Între alţii, şi spre Lupescu!

Mai presus de eşecurile suferite la CE, ne-a nemulţumit atitudinea: formaţia a ata
cat rareori, sau chiar niciodată, pe parcursul a 3 meciuri! S-a complăcut într-un joc mărunt şi anost, la ce-o ieşi! Întrucît n-a ieşit nimic, ne-a deranjat mai ales absenţa curajului, lipsa mentalităţii de învingător.

De la cine să fi învăţat însă Himcinschi et 
Comp. îndrăzneala cînd “naţionala” mare practică de mulţi ani, de prea mulţi!, un joc 
fricos, cu capul în pămînt?! Nu stă în picioare critica, folosită drept capăt de acuzare, că n-ar exista o linie comună în exprimarea echipelor noastre reprezentative, un acelaşi stil. Că fiecare joacă după altă partitu
ră. Fals, există un stil, doar că el e depăşit. În ultima vreme, toate echipele noastre reprezentative joacă la fel de prost!

În loc să-i luăm în cătare pe puştii lui Văsîi, ar trebui să ne preocupăm mai atent şi mai constant, inclusiv la nivelul cluburilor, de sectorul juvenil, pe care continuăm să-l tratăm cu indiferenţă, ba şi cu dispreţ! Aici greşim, ignorînd că orice construcţie începe de la temelie, nu de la acoperiş. Ca atare, întîi să dăm şi apoi să cerem, întîi să investim şi apoi să pretindem, dar pe marginea subiectului vom mai discuta.