Fotbalul păcălicilor
Se aude că Fabian Himcinschi, vîrful de atac al “naţionalei” Under 17, din păcate, dezamăgitoare la CE, va fi cedat de Unirea Alba Iulia la AEK Atena. Părţile încă mai negociază în privinţa banilor, dar transferul e în curs de […]
Se aude că Fabian Himcinschi, vîrful de atac al “naţionalei” Under 17, din păcate, dezamăgitoare la CE, va fi cedat de Unirea Alba Iulia la AEK Atena. Părţile încă mai negociază în privinţa banilor, dar transferul e în curs de finalizare. Deoarece AEK reprezintă un club puternic, de presupus că jucătorul va nimeri unde trebuie şi va putea creşte.
Întrebarea care se pune e cum de l-a remarcat pe Himcinschi gruparea elenă, nu una de-a noastră?! Explicaţie simplă. Din motiv că, refuzînd să prospecteze piaţa internă şi s-o fructifice, cluburile româneşti o preferă pe cea de-afară, de parcă n-ar vedea pădurea din pricina copacilor!
Consecinţa acestei politici greşite, Liga 1 s-a umplut de străini răsuflaţi, aduşi ca vedete, ori măcar ca promisiuni, deşi majoritatea lor sînt nişte păcălici plătiţi generos, dar incapabili să ridice nivelul campionatului. Să înţelegem că, de exemplu, Steaua, Dinamo, Timişoara, CFR ori FC Vaslui n-au avut ochi pentru Himcinschi, dar a avut, de la depărtare, AEK Atena?! Aşa ceva e greu de admis, de aici şi trista concluzie că discutăm despre o lipsă de discernămînt, dacă nu şi de interes, imposibil de scuzat. Sau mai degrabă discutăm de-spre amîndouă.
Povestea îmi aduce aminte o întîmplare trăită acum un deceniu. Ajuns la Ougadougou pentru Cupa Africii pe Naţiuni, am găsit anevoie cazare în capitala Burkinei Faso, una dintre cele mai sărace ţări de pe planetă. Într-un tîrziu, m-am adresat organizatorilor competiţiei cu rugămintea de a mă ajuta, nu înainte de a mă mira cu voce tare că nu există camere libere!
“Nu sînt, mi-a zis careva, însă nu din cauza echipelor participante sau a suporterilor lor, din vina scouterilor! Aceştia au venit vreo 500 şi au invadat oraşul!”. Urma să aflu că marile cluburi europene, Inter, Milan, Liverpool, Real etc., ca şi unele mai mici din Italia, Anglia, Spania, Franţa, Turcia şi chiar Bulgaria trimiseseră fiecare la Ouagadougou nu doar un emisar, ci mai mulţi, încredinţîndu-le misiunea de a descoperi jucători de perspectivă. Bănuiţi cîţi români erau între cei 500? Nici unul!
Între timp, lucrurile s-au mai schimbat şi la noi. Au apărut şi scouterii, numai că, regretabil, contribuţia lor rămîne derizorie, neglijabilă. Astfel se şi explică de ce Himcinschi, care va împlini 17 ani poimîine, se pregăteşte să îmbrace tricoul unei echipe străine, nu al uneia româneşti. Nu încape îndoială că mai avem talente, fie ele şi mai puţine. La fel de clar e însă că nu ştim să le preţuim şi, lăsîndu-le să plece la vîrste fragede, nici să le valorificăm.
În schimb, uneori comici, alteori de-a dreptul penibili, ne place să ne batem cu pumnii în piept, minţindu-ne că fotbalul nostru e în progres. O fi în raport cu el însuşi, dar nu şi faţă de cel modern, de care îl desparte o distanţă astronomică.