Cîtă dreptate are Conceiçao!

Referindu-se la Toni Conceiçao, antrenorul de 49 de ani al Braşovului, unii se declară încîntaţi şi alţii reticenţi. Primii îl laudă deoarece a cîştigat Cupa şi Supercupa în 2009 cu CFR, dar şi pentru că echipa lui de azi practică […]

Referindu-se la Toni Conceiçao, antrenorul de 49 de ani al Braşovului, unii se declară încîntaţi şi alţii reticenţi. Primii îl laudă deoarece a cîştigat Cupa şi Supercupa în 2009 cu CFR, dar şi pentru că echipa lui de azi practică un fotbal de calitate. FC Braşov n-are vedete, dar are stil, e organizată şi harnică. Astfel explică respectivii, simplificînd, şi calificarea ei în penultimul act al actualei ediţii a Cupei, în care, după 0-0 în Ghencea, speră să joace finala.Alţii însă ridică din umeri şi, în varianta eventualei veniri a lui Conceiçao la Steaua, întreabă ce mare brînză a făcut acesta în ultimul timp şi, mai departe, în întreaga carieră?! După succesele cu CFR Cluj, a picat cu Belenenses în liga secundă, iar acum abia a izbutit să salveze Braşovul de la retrogradare! Probabil că adevărul se găseşte la mijloc. Argumentele fiecărei tabere merită ascultate.

Găzduind marţi un amplu interviu cu tehnicianul lusitan, Gazeta ne-a oferit prilejul să-l cunoaştem mai bine. Să aflăm ce gîndeşte despre fotbal în general şi, punctual, despre cel tricolor. Am descoperit un discurs lucid şi echilibrat, care mai degrabă n-a surprins. În măsura în care o echipă reflectă, asemenea unei oglinzi, concepţia antrenorului ei, filosofia lui, atunci sesizasem că Toni Conceiçao e un tip serios şi responsabil. Pe parcursul interviului, nu s-a dezminţit. Dimpotrivă, a confirmat aşteptările.

De presupus că, mîncînd pîine în România, a căutat să ne menajeze, dar tot a îndrăznit să ne atragă atenţia pe ici, pe colo că greşim. De pildă, în privinţa tratamentului aplicat antrenorilor, înlocuiţi mai des decît cămăşile, a lipsei de interes faţă de copii şi juniori, în care nu se investeşte suficient etc.

Deşi repetenţi la majoritatea capitolelor, ori măcar restanţieri, ne pică prost de cîte ori ne dojeneşte cineva, mai cu seamă un străin! Ba şi zicem, fuduli, că nu primim lecţii de la oricine! Dar ne-ar folosi s-o lăsăm mai moale, să băgăm la cap şi să trecem la schimbări.

Cînd se declară şocat de faptul că “în România se vorbeşte atît de mult şi totuşi atît de puţin despre fotbal”, Conceiçao zgîndăre o rană mai veche şi nevindecată. Evident, n-ar strica să se simtă cu musca pe căciulă şi mass-media, însă cu precădere, înaintea tuturor, finanţatorii şi şefii cluburilor care nu mai contenesc să se repeadă unii la alţii, să se încaiere şi să se jignească în public!

Tocmai pentru că l-a şocat “cantitatea de vorbe”, Conceiçao are dreptate. Dacă nimeni nu e ce-şi imaginează că e, ci prin lume circulă exclusiv imaginea celorlalţi despre el, ar trebui să reţinem cuvintele portughezului. Doar că, din păcate, criticile se lipesc greu de noi. Sau chiar nu se lipesc.