Jucaţi şi cîştigaţi!

Să notăm că, spre deosebire de acțiunile anterioare, criticile la adresa lui Răzvan s-au rărit înainte de Zenica. Era însă normal să se petreacă aşa întrucît, convocat și în vederea partidei de marți cu Luxemburg, lotul a cuprins 23 de […]

Să notăm că, spre deosebire de acțiunile anterioare, criticile la adresa lui Răzvan s-au rărit înainte de Zenica. Era însă normal să se petreacă aşa întrucît, convocat și în vederea partidei de marți cu Luxemburg, lotul a cuprins 23 de jucători. Mai mulți jucători, mai puține motive de re­proş, logic.

Deși contestările s-au redus, unii au continuat să murmure și alții chiar să strîmbe din nas. De ce x și nu y?, de ce y și nu z?, cunoașteți refrenul. Cînd Max Nicu era selecționat, destui reclamau că-i un încurcă-lume și n-are ce căuta la “națională”! Acum, cînd a sărit din schemă, aceiași se declară surprinși de absența lui, ba și indignați. Ținta preferată a devenit Florescu, recent mazilit din liga secundă rusă și pe care Răz­van l-ar fi adus de florile mărului, pasă­mite pentru a-l ajuta, dezinteresat?!, să-şi găsească angajament.

Evident, la 21 de milioane de locuitori, România numără măcar 10 milioane de selecţioneri, asta scoțînd din cal­cul pe copiii de grădiniță și pe femeile de peste 70 de ani! Meciul cu Bosnia nu ne pică bine, de parcă multe ne-ar fi priit după retrage­rea Generației de Aur!  Terenul de la Zenica se prezintă lamentabil. Spec­ta­torii promit să pună presiune şi vor pune. Ambițioși, adversarii se declară mai motivați ca oricînd etc.

Și mai îngrijorător e faptul că o serie de titulari, în frunte cu vedetele Chivu și Mutu, se confruntă cu probleme de sănătate, din care pricină urmează să aflăm în ultimul moment dacă vor juca sau nu. Un duel ce se anunță dificil cu ei va fi și mai dificil fără ei.

Altfel, mă minunez auzind ori citind că pînă și oameni din conducerea FRF tratează acest meci ca nefiind crucial! Cu scuzele de rigoare, bruschez intențio­-nat limba și susțin că el nu-i decisiv, ci foarte decisiv, cel mai decisiv. În cazul că se va întîmpla, Doamne ferește!, să-l pierdem, vom rămîne în coada grupei și vom privi Euro 2012 la televizor. Desigur, va exista viață și după un eventual eșec, dar va fi una tristă, mohorîtă. Într-un stil cu care, din păcate, ne-am cam obișnuit, vom fluiera iar a pagubă.

Socotind-o talentată, dar risipitoare, i-am arătat actualei “naționale” suficien-tă îngăduință. Ca și lui Răzvan Lucescu, i-am înmînat numeroase cecuri în alb. Cum răb­darea are însă o limită, aștep-tăm ca “tricolorii” și antrenorul acesto­ra să ne dăruiască diseară bucuria la care tînjim de atîta amar de vreme.

Băieții trebuie să învingă la Zenica, spre a cîștiga, pe lîngă dragostea românilor, şi respectul lor, care cîntărește uneori mai greu. Tocmai în ideea că li se ofe­ră ocazia ideală să demons­treze că vor, că pot, că au valoare, că sînt uniți și că știu să lupte, s-o demonstreze! E speran­ța noastră și datoria lor.