Miza pe Mutu!

În perspectiva întîlnirii cu Bosnia din 26 martie, FRF a şi trimis telegrame de convocare selecţionabililor din străinătate. De fapt, sînt nişte preconvocări care obligă cluburile să elibereze jucătorii în timp util fără să-l oblige însă pe Răzvan să le […]

În perspectiva întîlnirii cu Bosnia din 26 martie, FRF a şi trimis telegrame de convocare selecţionabililor din străinătate. De fapt, sînt nişte preconvocări care obligă cluburile să elibereze jucătorii în timp util fără să-l oblige însă pe Răzvan să le şi respecte. La o adică, poate renunţa la oricare dintre fotbaliştii nominalizaţi iniţial.

Printre cei chemaţi, sigur aţi aflat, figurează şi Mutu, care a reuşit săptămîna trecută, la 3-0 cu Catania, cea mai bună evoluţie din actuala stagiune. A înscris două goluri şi a contribuit la al treilea, fiind desemnat MVP-ul partidei. În opinia mea, incluzîndu-l pe listă, Lucescu A FĂCUT CE TREBUIA. Dar a şi sugerat că, dacă florentinul nu va confirma în meciurile de campionat dinaintea duelului 
de la Zenica, duminica asta cu Chievo în 
deplasare şi duminica viitoare cu Roma acasă, ar putea renunţa la serviciile lui.

N-ar fi logic să se întîmple aşa deoarece în Italia nu dai gol etapă de etapă. În Serie A se marchează mai greu şi mai rar decît în Liga 1. Pe de altă parte, luînd în calcul varianta că Mutu nu va străluci la Verona şi la Firenze, el tot AR MERITA CONVOCAT. Nu numai disponibilitatea lui, care declara recent că “abia aştept să revin la echipa naţională”, constituie un argument menit să-l convingă pe selecţioner, ci o întreagă conjunctură nefavorabilă privind starea celorlalţi atacanţi susceptibili de titularizare.

Din pricina încăpăţînării antrenorului Labbadia, Marica şomează la Stuttgart. Stancu nu seduce la Galata. Accidentat vreme îndelungată, D. Niculae îşi tot amînă reintrarea. 
Bucur încă n-a început campionatul în Rusia etc. În atare condiţii, ȘI SĂ VREA SĂ-L IGNORE PE MUTU, LUI RĂZVAN NU-I VA FI UȘOR. Numărul contestatarilor săi, nici aşa mic, ar creşte în proporţie geometrică.

De remarcat că Mutu însuşi, mă refer la 
jucătorul de pe gazon, nu la excentricul şi 
la risipitorul din afară, a priceput că are ne
voie de “naţională” ca de aer. Probă că spu
nea deunăzi, spăşit, “mă simt foarte motivat. Am rămas foarte legat de reprezentativă, iar întoarcerea va fi un moment important în cariera mea”. Impresia generală e că ȘI “NAȚIONALA” ARE NEVOIE DE EL în contex
tul amintit. Evident, nici o echipă, deci nici 
a României, nu stă într-un jucător, oricît de 
talentat ar fi el. Atît că Mutu poate cîştiga singur un meci, ispravă de care sînt capabili în prezent, s-o recunoaştem, din ce în ce mai puţini “tricolori”.

Vor replica destui că nu trebuie pus preţ pe promisiunile lui Mutu, obişnuit să spună una şi să fumeze alta. De acord, doar că de data asta pare să-i fi venit mintea la cap, să fi înţeles că i se oferă una dintre ULTIMELE ȘANSE, dacă nu chiar ultima. E cazul s-o exploateze ori, cu toată părerea de rău, să considere “naţionala” un capitol încheiat.