Oţelul şi micul Napoleon

Mă umflă rîsul de cîte ori aud un antrenor lamentîndu-se că „adversarii şi-au dorit mai tare victoria”. Mi se pare O SCUZĂ PENIBILĂ întrucît toţi fotbaliştii ar trebui să-şi dorească victoria. E meseria lor, e obligaţia lor. Acum însă, cînd […]

Mă umflă rîsul de cîte ori aud un antrenor lamentîndu-se că „adversarii şi-au dorit mai tare victoria”. Mi se pare O SCUZĂ PENIBILĂ întrucît toţi fotbaliştii ar trebui să-şi dorească victoria. E meseria lor, e obligaţia lor. Acum însă, cînd comentează eşecul din partida cu Oţelul, nu-i exclus ca Şumudică să aibă argumente! Pentru că exact asta a făcut diferenţa, modul în care, spre deosebire de rapidişti, gălăţenii au înţeles să alerge şi să se bată pentru fiecare minge, pentru fiecare metru de teren. Într-o frază, ei AU PUS MAI MULT SUFLET.

La fel de adevărat e că Oţelul n-a sedus nici sîmbătă. N-a arătat ca o superechipă, însă a dovedit iarăşi că ştie ce vrea. Aidoma lui Dan Petrescu la Urziceni, Dorinel Munteanu a organizat-o minuţios, ba a şi învăţat-o să-şi exploateze la maximum resursele. Deşi lipsită de vedete, Oţelul ARE O RIGOARE, O ABNEGAŢIE ŞI O ÎNCREDERE CARE O POT SCOATE CAMPIOANĂ.

Evident, mai rămîne drum lung pînă acolo, dar dacă va izbuti să cucerească titlul, ceea ce nu mai e de domeniul fanteziei, formaţia dunăreană va demonstra că se poate triumfa ŞI FĂRĂ ZGOMOT, ŞI FĂRĂ SCANDAL. Destui zic că, etalînd un joc rareori captivant, îndeobşte pragmatic, trupa lui Dorinel n-ar merita să fie lider. Discuţie inutilă deoarece se iese campioană pe baza punctelor, nu a impresiei artistice. În măsura în care nu şi-a însuşit lecţia spectacolului, Oţelul stăpîneşte una mult mai importantă. A învăţat să cîştige.

În altă ordine de idei, n-aş fi foarte dur cu Marius Avram, „centralul” care a gafat la CFR-Timişoara cît într-un întreg sezon!!!! Se putea înşela, şi s-a înşelat la ambele penalty-uri, mai ales la cel dictat în favoarea gazdelor. L-a iertat pe Sepsi de al doilea cartonaş galben. L-a eliminat aiurea pe Bastos la o fază în care s-ar fi cuvenit să fluiere 11 metri, nu simulare etc. Dar cea mai flagrantă eroare, absolut ridicolă, inadmisibilă, a comis-o în clipa în care, la 1-1, i-a refuzat lui Zicu UN GOL PERFECT VALABIL: doi apărători clujeni s-au ciocnit între ei, n-a existat nici o neregularitate în atac, nici o urmă de fault!
Să admitem că li s-a întîmplat şi altora, inclusiv lui Balaj ori lui Tudor, să prindă zile mai proaste. Şi arbitrii sînt oameni, din care motiv i-aş acorda şi lui Avram circumstanţe atenuante. Altceva deranjează însă în atitudinea acestuia, siguranţa lui de mic Napoleon, convingerea fermă că are dreptate şi atunci cînd n-are!

Fireşte, vinovat e Marius însuşi. Parte din vină îi aparţine însă şi tatălui său, preşedintele CCA, care s-a zbătut şi a izbutit să-şi desemneze fiul arbitrul numărul 1 al anului 2009! I-a băgat astfel în cap că e cel mai bun, că îi e permis orice. Omeneşte vorbind, un părinte care poate, şi Vasile Avram chiar poate, trebuie să-şi ajute copilul. Numai că, împingîndu-l de la spate şi protejîndu-l permanent, Vasile l-a stricat pe Marius, L-A TRANSFORMAT ÎN VICTIMA PROPRIULUI SĂU ORGOLIU, a propriilor sale frustrări. Iar consecinţele, din păcate, n-au întîrziat să apară.