Fotbalişti de caracter
Primul exemplu i se datorează lui Gabriel Ioan Paraschiv, component din 2006 al formaţiei gălăţene, pentru care a evoluat în peste 160 de meciuri şi a înscris 32 de goluri. În toamnă, realizînd că Oţelul, lovit de criză, se confruntă […]
Primul exemplu i se datorează lui Gabriel Ioan Paraschiv, component din 2006 al formaţiei gălăţene, pentru care a evoluat în peste 160 de meciuri şi a înscris 32 de goluri. În toamnă, realizînd că Oţelul, lovit de criză, se confruntă cu serioase dificultăţi financiare, Paraschiv i-a solicitat preşedintelui Marius Stan reducerea salariului! Ulterior l-au imitat alţi 4-5 coechipieri.
A făcut-o DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, fără să-l fi somat cineva sau măcar să-i fi sugerat. Aşa a socotit el de cuviinţă că trebuie să sprijine echipa la greu. Deoarece i s-a micşorat contractul cu o treime, Gabi Paraschiv cîştigă de atunci cîte 4.500 de euro pe lună, deşi Oţelul e liderul Ligii I.
Ca să comparaţi, Geraldo ia lunar 25.000 de la Steaua, la fel Cadu şi De Zerbi de la CFR, în vreme ce Wesley, cel mai bine plătit jucător din campionatul nostru, încasează la FC Vaslui aproape 35.000!
Un al doilea exemplu l-a oferit argentinianul Alejandro Gabriel Viglianti, ajuns pe malurile Dunării în 2008, după o lungă perioadă petrecută în Bolivia, la Union Central, San José şi Bolivar. Recent, pe cînd Oţelul se antrena în cantonamentul din Cipru, mijlocaşul sud-american a primit O VESTE CUMPLITĂ: tatăl său se stinsese din viaţă în urma unui infarct. Îl chema Francisco, locuia la Cordoba şi abia împlinise 56 de ani.
Alejandro a acuzat din plin lovitura. A plîns şi a suferit, dar n-a mers la funeralii! A mărturisit că în septembrie 2010, cu prilejul unei vizite efectuate în România, părintele său i-a cerut ca nu cumva, dacă el se va prăpădi, fiind un vechi bolnav de inimă, să traverseze Oceanul pentru a participa la înmormîntare. “Băiete, l-a sfătuit Francisco, SĂ-ȚI VEZI DE TREABA TA, să nu-ţi pierzi timpul pe drumuri! Să nu uiţi că ai 2 copii, rămîi lîngă echipă şi, pregătindu-te cît mai bine, încearcă s-o ajuţi!”. Fireşte, fiul a respectat cu sfinţenie ultima dorinţă a tatălui.
Veţi zice că întîmplările evocate aici nu-s foarte noi şi, ca atare, veţi întreba de ce revin asupra lor? Simplu de răspuns, pentru că mi se pare că ele demonstrează că Oţelul n-are numai fotbalişti, ci şi bărbaţi puternici, caractere. Aşa se explică, fie şi parţial, cum de-a reuşit să se transforme dintr-o formaţie anonimă, de pluton, într-una ce deţine ȘANSE REALE să devină campioana României. Pentru întîia oară în istorie.