Sorin Oprescu sau un război dinainte pierdut
Cu doar 22 de voturi pentru, cînd ar fi avut nevoie de 28, proiectul privind candidatura Bucureştiului la organizarea JO de vară din 2020 a fost respins vineri de membrii Consiliului General al Primăriei Capitalei. Atitudinea consilierilor l-a enervat pe […]
Cu doar 22 de voturi pentru, cînd ar fi avut nevoie de 28, proiectul privind candidatura Bucureştiului la organizarea JO de vară din 2020 a fost respins vineri de membrii Consiliului General al Primăriei Capitalei. Atitudinea consilierilor l-a enervat pe edilul-şef al Bucureştiului, iniţiatorul operaţiunii, care n-a ezitat să treacă la atac: “Politicienii vor să ne ţină pe loc, în mizeria sărăciei şi a crizei”.
Cum Sorin Oprescu a apreciat şi că “proiectul putea fi o şansă pentru copiii noştri”, n-ar strica să-i dăm dreptate. Cine îşi propune puţin obţine puţin, e recomandabil să visezi cu ochii deschişi. Deşi se poate spune că primarul a tras cu gloanţe oarbe, îndrăzneala lui de a ridica în premieră problema găzduirii JO merită salutată. Pe de altă parte, s-ar fi cuvenit însă ca, înaintea tuturor, doctorul Oprescu să sesizeze lipsa de conținut a unui asemenea demers, fantezist în momentul de faţă, utopic, imposibil de realizat.
Deoarece infrastructura deplorabilă, fără exagerare la pămînt, împiedică Bucureştiul să pretindă atribuirea unei întreceri de anvergură, ca şi din cauza timpului scurt rămas la dispoziţie, pînă în 2012, pentru întocmirea dosarului. Acesta ar trebui să cuprindă un minimum menit să-i convingă pe membrii CIO, stadion cu pistă de atletism, 4-5 săli, bazin acoperit, hipodrom etc., dar care nu cuprinde nimic! Cu patrimoniul zero, Bucureştiul n-avea ce să spere la concurenţă cu Tokyo, Madrid ori Istanbul.
Dincolo de acţiunea sa don quijotească, Sorin Oprescu e totuşi cel care şi-a asumat construirea celei mai importante baze sportive din perioada de după Revoluţie, una modernă, competitivă, ce va fi inaugura tă în 2011. N-o să zic că a făcut Naţional Arena din banii săi. A făcut-o din banii noştri, ai contribuabililor, numai că, spre deosebire de alţi primari ai Bucureştiului, doctorul chiar a făcut-o, deci lasă ceva în urmă.
La întrebarea dacă a propus organizarea JO 2020 pe malurile Dîmboviţei în scopul de a cîştiga electoratul în perspectiva reînnoirii mandatului e greu de răspuns. Poate că da, poate că nu, cu toate că mai degrabă da. Ce n-am priceput din această tevatură, dar oare numai eu?, e că în insistenţa sa, socotită de unii reală şi de alţii trucată, Oprescu a pus căruţa înaintea cailor! Avea datoria să ştie, să se fi informat, că singurul for în măsură să solicite oficial încredinţarea JO, singurul abilitat, e Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. El şi numai el, nicidecum Primăria Capitalei!
Ca atare, era obligat să se adreseze acestuia, să se consulte cu preşedintele Octavian Morariu, cu secretarul general Ioan Dobrescu ori cu ambii. Tocmai amănuntul că i-a ocolit pe cei amintiți, cărora nu le-a dat nici măcar un telefon!, mă determină să cred că, din păcate, Sorin Oprescu n-a avut intenţii serioase. Dac-ar fi avut, ar fi început cu începutul, adică le-ar fi cerut părerea şi sprijinul specialiştilor, n-ar fi încurcat borcanele!