De la Ronaldo pentru Răduţă

Gazeta a publicat ieri un amplu interviu cu portughezul Candido Costa, proaspăta achiziţie a Rapidului. Dialog spumos, dacă nu l-aţi citit, aţi pierdut! Printre altele, cel care a cîştigat Cupa UEFA cu Porto în 2003, cu ­Mourinho pe bancă, s-a […]

Gazeta a publicat ieri un amplu interviu cu portughezul Candido Costa, proaspăta achiziţie a Rapidului. Dialog spumos, dacă nu l-aţi citit, aţi pierdut! Printre altele, cel care a cîştigat Cupa UEFA cu Porto în 2003, cu ­Mourinho pe bancă, s-a referit şi la Cristiano Ronaldo, fostul lui coleg din “naţionala” lusitană Under 21.

Iată ce-şi aminteşte Costa din perioada în care viitorul Balon de Aur abia împlinise 16 ani: “Eram nişte copii şi, cînd aveam liber, mergeam şi noi la petreceri. ştiţi unde îl găseam (n. a. pe Ronaldo) cînd ne întorceam în cantonament? În sala de forţă!”.

Înainte de a ne relata nouă, celorlalţi, întîmplări de-acum aproape un  deceniu, n-ar fi stricat ca noul mijlocaş giuleştean să i le fi povestit, în particular, mai tînărului său coechipier Lucian Răduţă, trimis deunăzi la echipa a doua. Retrogradat de Şumudică nu pentru că i-ar lipsi harul, ci cu intenția de a-l readuce cu picioarele pe pămînt într-un moment în care, victima unui anturaj nefast, Răduţă o cam luase razna! Ajunsese să bîntuie barurile, să se pregătească în dorul lelii, ba şi să vină la antrenament mirosind a băutură!

Sigur, la 22 de ani, cîţi numără Răduţă, mai crezi că tot ce zboară se mănîncă. Pentru că în numele tinereţii se iartă atîtea, se admite şi să mai ieşi în decor. Fotbaliştii nu sînt icoane, sînt oameni şi ei. Se înghite o dată, se înghite de două ori, însă nu la infinit.

Tocmai de aceea, fără a face pe moraliştii, Răduţă ar trebui să se trezească, la propriu şi la figurat, să bage la cap povestirea lui Costa de­spre Ronaldo. Adică să ­priceapă că, pînă să depindă de alţii, de conjunctură ori de hazard, afirmarea unui jucător ţine de voinţa şi de perseverenţa celui în cauză. şi de înzestrare, indiscutabil, dar mai ales de modul în care el însuşi se ia în serios, refuzînd să se risipească. Fiecare doarme cum îşi aşterne, nu?

Destui vor considera forţată com­paraţia dintre celebrul Cristiano Ronaldo şi ucenicul Lucian Răduţă, trasă de păr. Chiar şi e. Numai că, plecînd de la exemplul portughezului, românul are datoria să realizeze că nimic nu se obţine în viaţă, deci nici pe gazon, fără multă muncă, fără transpiraţie, fără îndîrjire, fără sacrificii. Dacă Răduţă nu va înţelege acest adevăr simplu, există riscul să îngroaşe rîndurile fotbaliştilor care s-au născut talente şi au murit speranţe. E timpul să aleagă, mingea se află la el.