Ovidiu dă de pămînt cu ministrul sportului » Ministrul Funeriu şi nuca din perete

După ce şi-a apărat a şasea oară titlul de campion al lumii în Canada, Lucian Bute s-a întors repede în ţară, dornic să împartă cu cei dragi marea bucurie. L-au întîmpinat la aeroport nu numai oficialităţi ale mişcării sportive, ci […]

După ce şi-a apărat a şasea oară titlul de campion al lumii în Canada, Lucian Bute s-a întors repede în ţară, dornic să împartă cu cei dragi marea bucurie. L-au întîmpinat la aeroport nu numai oficialităţi ale mişcării sportive, ci şi numeroşi iubitori ai boxului, mîndri de isprava compatriotului lor. Inexplicabil, a lipsit tocmai ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi SPORTULUI, Daniel Funeriu.

Cîteva zile mai tîrziu, gimnasta Ana Porgras a cîştigat la CM medalia de aur în concursul de bîrnă, una cu atît mai preţioasă cu cît e prima din ultimii 9 ani. Logic, şi Ana a fost aşteptată cu flori la aeroport, cu entuziasm. Din nou însă, domnul Funeriu N-A APĂRUT.

Veţi spune că, din pricina unei agende încărcate, nu-i uşor unui ministru să bată drumul pînă la Otopeni. N-are vreme şi, să zicem, nici chef de asemenea politeţuri. De acord, deşi unii dintre colegii lui Funeriu, inclusiv Traian Băsescu pe cînd păstorea Ministerul Transporturilor, şi-au găsit timp şi pentru aşa ceva. Mai departe însă, atitudinea actualului şef al sportului e imposibil de justificat, rămîne de neînţeles. Pentru că putea măcar, într-un moment de răgaz, să-i invite pe proaspeţii laureaţi în biroul său şi să le strîngă mîinile, să-i felicite. Din păcate, n-a făcut-o!!!! Indiferenţa cu care s-a obişnuit să-i trateze pe marii noştri campioni, altminteri din ce în ce mai puţini, înseamnă o altă bilă neagră  în contul unui ministru pus să conducă un compartiment despre care nu ştie nimic şi despre care, încă mai grav, nici nu pare dispus să înveţe!

Aproape că am obosit criticîndu-l, laolaltă cu Gazeta, pe Daniel Funeriu. Nu-i minimalizez remarcabila carieră profesională de doctor inginer în chimie, de cadru didactic şi de cercetător cu stagii în Franţa, Statele Unite, Anglia şi Japonia. Dar îndrăznesc să afirm că funcţia de şef al sportului i se potriveşte ca nuca-n perete. Lucru dovedit, nu e the right man in the right place. Asta din motiv că, neglijîndu-i priorităţile, dacă nu cumva şi dispreţuindu-le, domnul Funeriu i-a provocat sectorului respectiv mult rău. Fără exagerare, NUMAI RĂU.

N-o mai iau de la capăt cu acceptarea unui buget mai mic decît oricînd, cu reducerea salariilor profesorilor de educaţie fizică, cu desfiinţarea taberelor şcolare etc., etc. Nu uit însă că a trebuit să intervină Parlamentul pentru a bloca AIURITOAREA INIŢIATIVĂ a ministrului Funeriu, ordonanţă care, o dată aprobată, ar fi permis închirierea şi concesionarea bazelor sportive, schimbarea abuzivă a destinaţiei acestora. Cu alte cuvinte, ar fi dat liber speculei cu un patrimoniu şi aşa sărac, mereu ciuntit, permanent spoliat.
L-am numit recent pe cel despre care scriu „groparul sportului” şi îmi menţin părerea. O fi domnul Funeriu un tip cultivat şi poliglot, un chimist de anvergură, dar îl preocupă problemele sportului cum mă interesează pe mine să zbor pe Lună! Poate nici atît.