Steaua şi mîna lui Dumnezeu

CFR a avut ghinion la München, iar Steaua şansă la Utrecht, din care motiv se poate afirma că, deşi învinsă, formaţia ardeleană a jucat totuşi MAI BINE. Cu un plus de coerenţă, de îndrăzneală. Într-adevăr, Steaua a smuls cu […]

CFR a avut ghinion la München, iar Steaua şansă la Utrecht, din care motiv se poate afirma că, deşi învinsă, formaţia ardeleană a jucat totuşi MAI BINE. Cu un plus de coerenţă, de îndrăzneală. Într-adevăr, Steaua a smuls cu noroc un egal, dar o avantajează rezultatul, unul care, menţinînd-o în cursa calificării, îi permite să spere.

Dominată net, uneori și asediată pe parcursul reprizei secunde, Steaua a scăpat pînă la urmă uşor din lupta cu un adversar aprig şi organizat, însă atît. Tocmai în ideea că Utrecht nu intră în categoria echipelor de anvergură, de care o desparte măcar o clasă, Lăcătuş are obligaţia să recunoască faptul că elevii lui au comis numeroase erori joi seara, mari şi grave. Să fie realist, nu să se lase păcălit de un scor MINCINOS.

Concret, nu-i greu, ci de-a dreptul imposibil, să emiţi pretenţii la victorie cînd omul cel mai în formă e portarul, felicitări lui Tătăruşanu!, în timp ce mijlocaşii -Angelov şi Ricardo, asemenea atacanţilor Tă-nase şi Surdu, abia iau note de trecere!

Cu cine să construieşti şi, mai departe, să marchezi în condiţiile în care te trag în jos atîtea mîini moarte?! Logic că propria apărare, supusă presiunii, va ceda mai devreme sau mai tîrziu. Altfel zis, poţi visa la 
o minune, dar nu şi la repetarea ei!

Se impune o analiză lucidă din partea lui Lăcătuş, inclusiv AUTOCRITICĂ, întrucît şi 
el ar avea de lămurit unele chestiuni. De pildă, ce l-a determinat să amîne introducerea lui Răduţ şi de ce n-a reuşit nici în Olanda să-i găsească lui Tănase o poziţie din care acesta, din nou şters pe banda stîngă, lipit de tuşă, să poată participa mai des la joc. Sigur că Stelei i-ar mai trebui pentru Europa League încă 2-3 jucători importanţi. Să nu uităm însă că un antrenor valoros scoate maximum din ce are în vestiar, nu cere mereu întăriri.

Misiunea oricărui tehnician roş-albastru e periclitată de intervenţiile aiuritoare ale patronului. Ne-am obişnuit cu TRĂNCĂNEALA lui Gigi Becali, aşa că nu mai insist. Deşi parcă mai rezervat, finanţatorul n-a ezitat să-l numească “băbăciune” pe Angelov, să se lege de Surdu şi, în general, să-şi dea cu părerea despre toţi, despre toate, despre orice! A avut dreptate numai în momentul 
în care, apropo de deznodămîntul partidei, i-a mulţumit Cerului: “Să-i pupăm mîna lui Dumnezeu!”.

Nu încape îndoială că se cuvenea să -tacă, însă boala de care suferă Gigi Becali pare una fără -leac, de nevindecat. I-ar folosi europarlamentarului să reţină cuvintele lui Neşu, care atrăgea atenția că proprietarul clubului din Utrecht “apare în public de două ori pe an”.

Dar nu-i de crezut că lucrurile se vor schimba în -Ghen-cea. Din păcate, înainte de a fi lovită din afară, Steaua e măcinată DIN INTERIOR. Vorbăria patronului îi face mult rău şi puţin bine.