CFR: nenoroc, dar şi greşeli

Rareori am văzut o echipă care 
să aibă atîta neşansă cîtă a avut CFR pe Allianz Arena, unde a înscris de 4 ori şi a cedat cu 2-3! Însuşi Van Gaal a recunoscut că “am fost norocoşi”, ceea ce înseamnă, […]

Rareori am văzut o echipă care 
să aibă atîta neşansă cîtă a avut CFR pe Allianz Arena, unde a înscris de 4 ori şi a cedat cu 2-3! Însuşi Van Gaal a recunoscut că “am fost norocoşi”, ceea ce înseamnă, reversul monedei, că pe clujeni chiar i-a urmărit ghi-nionul. Cu precădere în prima repriză, 
cea a autogolurilor lui Cadu şi Panin, pe parcursul căreia CFR a deschis scorul, iar Bayern nu şi-a creat NICI O OCAZIE DE GOL. În schimb, Piccolo şi Traore au ratat din poziţii ideale, ultimul trimiţînd balonul în bară.

Aspectul întîlnirii s-a schimbat după pauză. Pe măsură ce De Zerbi, omul numărul 1 al ardelenilor, n-a mai izbutit să păstreze ritmul, bavarezii s-au mutat în jumătatea adversă şi, pasînd abundent, au rămas acolo pînă la sfîrşit. Deşi lipsită de serviciile lui Van Buyten, Contento, Robben, Van Bommel, Ribery, Olici şi Klose, indisponibili, nu menajaţi, Bayern a dominat autoritar, dar steril. Dovadă că a avut nevoie de încă UN AJUTOR din partea CFR-ului pentru a se desprinde la 3-1: mingea degajată de Cadu a lovit întîmplător piciorul lui Gomez şi s-a strecurat în gol!

Putem afirma că nenorocul s-a ţinut scai de echipa lui Cîrţu, care a jucat minute în şir de la egal la egal cu prestigioasa campioană a Germaniei, ba şi pe terenul acesteia. Totuşi, în lumina unei posesii net superioare, de 68 la sută, se poate spune că Bayern a meritat victoria. CFR a lăsat 
o impresie frumoasă. A pierdut greu şi onorabil, practic, PE MÎNA EI, DIN cauza PROPRIILOR ERORI, numai că, din păcate, a pierdut. Dar ăsta-i fotbalul, nu-i iartă pe cei care greşesc. Mai devreme sau mai tîrziu, îi pedepseşte.

Ne-am îmbăta cu apă rece dacă am pune eşecul suferit la München exclusiv pe seama ghinionului. N-am fi nici realişti, 
nici corecţi. Am omite, de pildă, desele NESINCRONIZĂRI din apărarea clujeană 
şi randamentul sub aşteptări al mijlocaşilor Kivuvu şi Bastos. Aceştia au alergat ca nişte maratonişti, dar cu folos minim. Intră în discuţie şi ratările amintite.

“Nu sînt supărat pe Traore. E de apreciat faptul că ajunge în situaţii de a marca. Alţii nu reuşesc nici măcar atît”, a declarat preşedintele Mureşan după fluierul final. Normal era însă să se supere întru-cît tînărul atacant ivorian, de al cărui talent nu se îndoieşte nimeni, a irosit şi 
marţi seara o ocazie imensă, monumentală. Fructificată, ea PUTEA SCHIMBA SOARTA PARTIDEI.

Tocmai în ideea că istoria se repetă în mod nefericit, Traore n-ar trebui înţeles şi, cu atît mai puţin, cauţionat la infinit, ci făcut să priceapă că datoria lui e să dea goluri, nu să rateze singur cu portarul meci de meci! Răbdarea e bună, e recomandabilă, dar are şi ea limită.