Sfidarea

Conform anticipărilor, Franţa a bătut Luxemburgul cu 2-0, iar Belarus cu acelaşi scor Albania, învingătoarele instalîndu-se în fruntea clasamentului preliminariilor CE. România a rămas la 7 puncte în urma Franţei şi la 6 în a Belarusului, e drept, jucînd un […]

Conform anticipărilor, Franţa a bătut Luxemburgul cu 2-0, iar Belarus cu acelaşi scor Albania, învingătoarele instalîndu-se în fruntea clasamentului preliminariilor CE. România a rămas la 7 puncte în urma Franţei şi la 6 în a Belarusului, e drept, jucînd un meci mai puţin. Din 3 partide, “naţionala” noastră a acumulat doar două puncte, cel mai slab bilanţ de cînd, începînd cu 1953, calificările la turneele finale se dispută în siste­mul grupelor.

Deşi există unele circumstanţe atenuante, de exemplu, erorile de arbitraj comise împotriva “tricolorilor”, se poate discuta des­chis despre o criză. Logic, ea a şi făcut să crească numărul celor ce-i contestă pe Răzvan Lucescu şi pe elevii lui. Lumea vrea succese şi, cum n-are parte de ele, se declară profund dezamăgită.

Se impunea ca şefii FRF să analizeze situaţia în spirit critic şi autocritic. Prioritar, să-i ceară antrenorului să găsească neîntîrziat soluţii pentru depăşirea unui impas fără precedent. Surprinzător însă, dacă nu stupefiant, preşedintele Mircea Sandu şi directorul general Ionuţ Lupescu au acţionat pe dos: s-au grăbit să-i propună lui Răzvan prelungirea contractului cu încă 2 ani   Implicit, i-au schimbat şi obiectivul, să ducă “naţionala” la Mondialele din 2014, nu şi la Europenele din 2012!

În fond, apreciază susţinătorii lui Lucescu jr. , nu-i rău că Naşu’ et Comp. continuă să creadă în capacitatea acestuia de a repara ce-a stricat. Nu-s singurii, în ciuda faptului că pe un antrenor, indiferent de palmares, de vîrstă etc., îl recomandă rezultatele, numai rezultatele. Ele îl ridică ori îl coboară, ele îl menţin în funcţie ori îl trimit la plimbare.

Dar şi aşa, trebuie să observăm că momentul ales pentru prelungirea contractului pică prost, ca nuca în perete! Interesaţi să meargă mai departe pe mîna actualului selecţioner, s-ar fi cuvenit ca federalii să aştepte măcar meciul de la Sarajevo, din 26 martie 2011, după care, în eventualitatea unei victorii a “tricolorilor”, să-şi anunţe intenţia. În condiţiile în care România va cîştiga în Bosnia, s-ar vorbi iarăşi despre şansele de calificare la CE, iar demersul FRF ar sta în picioare. Acum însă, în contextul amintit, el nu se justifică.

Adevărat, Sandu şi Lupescu sînt abilitaţi să decidă cine şi cît va pregăti echipa reprezentativă. În egală măsură, hotărîrea de a miza pe un antrenor lipsit de rezultate, poate şi de noroc, echivalează cu nesăbuinţa de a înota contra curentului. Chiar cu riscul de a sfida opinia publică, milioanele de suporteri trişti şi nedumeriţi. E grav că şefii Federaţiei consideră “naţionala” proprietatea lor, cînd ea trebuie să fie cauza tuturor românilor, dar şi mai grav e că nu se sfiesc s-o arate. Pur şi simplu, îi lasă reci faptul că lumea îi judecă tot mai des şi îi învinovăţeşte tot mai tare. Superiori şi trufaşi, ei parcă trăiesc pe altă planetă!