Înecaţi la mal
Spre dezamăgirea celor 7.000 de înfocaţi suporteri botoşăneni şi a noastră, a tuturor, România Under 21 a ratat la potou calificarea la Europenele din 2011. După 1-2 la Norwich, îi trebuia 1-0 în returul cu Anglia, dar nu l-a obţinut. […]
Spre dezamăgirea celor 7.000 de înfocaţi suporteri botoşăneni şi a noastră, a tuturor, România Under 21 a ratat la potou calificarea la Europenele din 2011. După 1-2 la Norwich, îi trebuia 1-0 în returul cu Anglia, dar nu l-a obţinut. În pofida faptului că A CONDUS MECIUL autoritar, că a dominat net şi a irosit cîteva ocazii clare în prima repriză. Măcar şuturile lui Alexe şi Torje puteau fi goluri.
Deşi băieţii lui Săndoi au vrut şi au transpirat, nu-i cazul să-i felicităm. Era de datoria lor s-o facă, de-aia au intrat pe teren. Le putem reproşa însă că s-au complăcut în jocul atletic şi închis al englezilor, preocupaţi numai să-şi conserve avantajul de-acasă. Surprinzător, inventatorii fotbalului au tras de timp încă din start şi au ţinut-o aşa pînă la fluierul final. Atît că, înghiţind nada, “tricolorii” au comis EROAREA de a se lua la trîntă cu nişte adversari mai robuşti, mai tari pe picioare. Din care pricină, în loc să construiască răbdător şi să scoată acţiunile pe benzi, au preferat mingile lungi şi în zona centrală, baloane aruncate invariabil la bătaie. Majoritatea lor oarbe, moarte.
Emil Sădoi are scuza că nu i-a putut folosi pe accidentaţii Măţel, M. Costea, Răduţ şi L. Ganea, piese de bază. Beneficiind de serviciile acestora, e de presupus că echipa ar fi arătat mai bine. Dar n-o are şi pe aceea că n-a reuşit să schimbe strategia din mers spre a le permite elevilor săi să-şi fructifice plusul de tehnicitate. Dacă altădată a găsit soluţii, jos pălăria!, acum a părut şi el depăşit de MIZĂ.
Chiar a fost. Importanţa meciului l-a împovărat, altminteri nu se explică de ce a spus înaintea partidei că “plecăm cu şansa a doua”! Merită însă înţeles deoarece ăştia sîntem noi, românii, condamnaţi să plecăm în fotbal, şi dincolo de el, mereu cu şansa a doua. Parcă incapabili să ne asumăm rolul de favoriţi şi, cu atît mai puţin, să-l interpretăm!
Cert e, şi trist, că Under 21 în care ne puseserăm atîtea nădejdi s-a înecat la mal. Într-un moment în care “naţionala” mare a cam ieşit din cursa pentru CE 2012, ca să ne păstrăm optimismul şi să ne agăţăm de-un pai, iată că şi “tineretul” a ratat obiectivul. Dacă prezentul nu ne iese, NE LEGAM SPERANŢELE DE VIITOR, de generaţia de mîine. Din păcate, am calculat din nou greşit. Speranţa noastră a murit ultima, dar a murit.