Noi, favoriţi? Nu, francezii!

Cu excepţia lui Ţuţea, a lui Cioran şi a altor filosofi sceptici, rămînem un popor de optimişti. În consecinţă, voci din ce în ce mai numeroase nu se sfiesc să afirme că, după 3 egaluri consecutive cu francezii, fotbaliştii români […]

Cu excepţia lui Ţuţea, a lui Cioran şi a altor filosofi sceptici, rămînem un popor de optimişti. În consecinţă, voci din ce în ce mai numeroase nu se sfiesc să afirme că, după 3 egaluri consecutive cu francezii, fotbaliştii români deţin prima şansă în meciul programat la Paris în week-end. Invocat ieri de Gazetă, argumentul ar fi acela că “tricolorii” lui Răzvan Lucescu au mai multă experienţă decît “co­coşii” recent instalatului Laurent Blanc.

Statistic, situaţia se prezintă exact aşa. Lobonţ, Chivu, Rădoi şi Raţ adună 285 de selecţii, cu 55 în plus față de posibilii titulari ai Franţei, în condiţiile în care se scontează că Blanc va alinia sîmbătă garnitura Lloris-Sagna, Rami, Mexes, Clichy-A. Diarra, Gour­cuff, Diaby, Malouda-Benzema, Nasri.

În practică, lucrurile nu-s la fel de simple. Ajunge să observăm că un singur francez, Benzema de la Real Madrid, e cotat la 25 de milioane de euro, cam cît toţi băieţii noştri luaţi împreună, dacă îi scoatem din calcul pe Chivu şi pe Marica! De aici şi judecata că adversarii, evoluînd pe teren propriu, chiar pot revendica postura de favoriţi. Nu întîmplător, în temeiul valorii.

S-a creat impresia că instalarea lui Blanc, înlocuitorul lui Domenech, a produs o revo­luţie la nivelul reprezentativei. Într-adevăr, au ieşit din circuitul acesteia, îndepărtaţi de noul antrenor sau retraşi din proprie iniţia­tivă, Gallas, Abidal, Henry şi Anelka. N-a fost însă o revoluţie, ci doar, cunoaşteţi bancul, o răscoală, de vreme ce Blanc continuă să folosească 7 jucători din garnitura aliniată de predecesorul său la CM 2010: pe Lloris, Sagna, Clichy, A. Diarra, Diaby, Gourcuff şi Malouda. Corect, a schimbat cuplul de fundaşi centrali Gallas-Abidal (Squillaci) şi pe­re­chea de atacanţi Govou-Anelka ori D. Cisse-Gignac, dar a păstrat scheletul echipei. Drept urmare, impresia c-a rupt pisi­ca în două e mai degrabă falsă.

Mai trebuie subliniat ceva. Că Blanc nu i-a iertat pe Evra, pe Ribery şi pe Anelka, sus­pendaţi după ce au refuzat să mai asculte de Domenech. Cum respectivii s-au revoltat contra fostului tehnician, nu puţini s-au aş­tep­tat ca succesorul acestuia să intervină spre a obţine anularea sancţiunilor dictate împotriva “rebelilor”. Sau măcar redu­cerea lor. Ribery e indisponibil, iar pe Anel­ka nu pare să-l mai intereseze “naţionala”, dar de Evra, căpitanul din Sud-Africa, Blanc ar fi avut şi are mare nevoie. Surprinzător, el n-a mişcat nici un deget. De luat aminte, la unii pedepsele nu se dau dimi­neaţa ca să se ridice seara.

Fireşte, vom mai discuta despre partida de pe Stade de France, extrem de importantă pentru noi. Să reţinem însă că, deşi ne-ar plăcea, nu dispunem de suficiente elemente încît să ne considerăm favo­riţi. Am mai spus-o şi repet, patriotismul e una, luciditatea alta. Asta nu înseamnă, să nu fiu înțeles greșit, că băieții noștri nu pot cîș­vtiga întîlnirea de sîmbătă.