Mandorlini, ce gentleman!

Ce-a păţit Andone la Cluj în toamna lui 2008, cînd n-a prins nici măcar un meci de Champions League, i s-a întîmplat deunăzi şi lui Mandorlini. Demis chiar în ajunul partidei de diseară cu Basel, acesta s-a enervat. Oarecum pe […]

Ce-a păţit Andone la Cluj în toamna lui 2008, cînd n-a prins nici măcar un meci de Champions League, i s-a întîmplat deunăzi şi lui Mandorlini. Demis chiar în ajunul partidei de diseară cu Basel, acesta s-a enervat. Oarecum pe bună dreptate.

El uită însă un lucru esenţial: că pe un antrenor, indiferent de realizările mai vechi, îl ţin pe bancă rezultatele, ­NUMAI REZULTATELE. Cum CFR se află doar pe poziţia a 12-a în Liga I, cu 8 puncte din 21, şefii clubului au decis că echipei îi trebuie un şoc şi i-au arătat uşa italianului. Care avea motive să se supere, dar nu şi dreptul să jignească.

Fără să mă număr printre avocaţii lui Paszkany şi Mureşan, m-a surprins şi de­-ranjat agresivitatea lui Mandorlini. So­co­-tind că a cîştigat sezonul ­trecut titlul, Cupa şi Supercupa, îi înţeleg dezamăgirea, nu însă şi LIPSA DE MANIERE. Tocmai de-oarece, într-un interviu încredinţat Evenimentului Zilei, invocă proverbul conform căruia “gentlemanii se nasc, nu se formează”, credeam că va reacţiona alt­fel.

M-am înşelat. Italianul îi acuză pe conducătorii CFR-ului că “au acţionat ca nişte hoţi şi ca nişte trădători”, ba şi adaugă că “nu mai e nimic tentant pentru mine în fotbalul din România” ­Păstrează tonul mînios şi în Gazzetta dello Sport, “am primit o lovitură josnică, incorectă şi premeditată”, apoi precizează că “abia aştept să antrenez din nou în Italia”.

Treaba lui, să aibă noroc şi să-şi găsească repede un alt contract. Atît că, să mă ierte!, înainte de a lucra din 14 noiembrie 2009 în 12 septembrie 2010 la CFR, ce mare brînză a făcut în ţara sa? Pe parcursul a 16 ani de carieră, a ac­tivat mai mult în eȘALOANELE INFERIOARE, inclusiv în Serie D, din care a retro­gradat cu Mazanese! A ajuns cu un singur prilej în Serie A, la Siena, dar a fost destituit, în 2007, după cîteva săptămîni!

Nu urmăresc să-i minimalizez ­meritele, unele incontestabile. În măsura în care a ajutat formaţia ardeleană, şi a ­ajutat-o, nici aceasta nu i-a rămas datoare. Dimpotrivă, Mandorlini şi-a făurit UN NUME la Cluj. A sosit anonim şi a plecat cineva, cu CV. Asemenea altor tehnicieni străini ­care şi-au început ucenicia aici pentru ca, ajungînd cunoscuţi, nu numai să ne dea lecţii, ci şi să ne privească de sus, să ne ia peste picior! Legat de asta, l-aș întreba pe Mandorlini de ce, o dată mazilit de Siena, nu s-a declarat la fel de dezgustat şi n-a spus că nu va mai antrena niciodată în Italia?!

În furia lui, Mandorlini a mai uitat ­ceva. Că într-o Românie lovită de criză şi de şomaj, el a încasat în 10 luni, calculînd şi bonusul pentru cucerirea titlului, circa 460.000 de euro, adică PESTE 1.500 DE EURO PE ZI. Ca atare, ţîfna lui se justifică şi mai puţin. De fapt, nu se justifică.