Căpşunarul spaniol

Lui Adrian Porumboiu i-a trebuit puţină vreme pentru a se convinge că Lopez Caro nu-i omul pe care şi l-a dorit. În ciuda unor investiţii masive, FC Vaslui a adunat doar 5 puncte în 6 etape, din care motiv, logic, […]

Lui Adrian Porumboiu i-a trebuit puţină vreme pentru a se convinge că Lopez Caro nu-i omul pe care şi l-a dorit.
În ciuda unor investiţii masive, FC Vaslui a adunat doar 5 puncte în 6 etape, din care motiv, logic, magnatul caută să scape de tehnicianul iberic. E însă în încurcătură deoarece a semnat că-i va achita lui Caro, în cazul desfacerii contractului înainte de termen, un milion de euro. Întrucît afacerile îi merg, l-ar găsi, dar consideră că, dacă ar umbla la buzunar, Caro l-ar lua de fraier. Nimănui nu-i place să fie luat de fraier.

Evident că Porumboiu a greşit cînd, neinspirat, a iscălit clauza amintită. N-a greşit doar atunci, ci şi cînd s-a purtat ca un domn cu Caro. I-a dat 400.000 de euro pe an, cel mai mare salariu din Liga I, ba a şi admis ca, pe lîngă alţi colaboratori, acesta ­să-şi aducă şi fiul pe post de nutriţionist. În vîrstă de 19 ani, puştiul ­s-a dovedit însă modest, mulţumindu-se cu 4.500 de euro pe lună!  În plus, i-a asigurat spaniolului un apartament confortabil la ­hotel, iar lui şi familiei, vreo 10 persoane, le-a plătit sejururi în Deltă şi la mănăstirile din Moldova, pentru care a cheltuit 50.000 de lei.

E de înţeles, deşi numai pînă la un punct, că patronul a vrut ca angajatul său să se simtă ca şi acasă printre străini. În ideea că se va adapta repede şi va oferi întreaga măsură a priceperii unui antrenor care a trecut pe la Real Madrid ca prin gară, între micul dejun şi cină! De exemplu, i-a angajat profesor de română, lecţii plătite, fireşte, tot de club. Limba noastră s-a prins însă de Caro ca apa de gîscă. Inclusiv cei din staff-ul lui recunosc că în aproa­pe 3 luni n-a învăţat să zică nici măcar bună ziua!

Cum a răspuns Caro unui regim privilegiat? Cu cele 5 puncte adunate cu chiu, cu vai din 6 meciuri, dar şi, încă mai dezonorant pentru el, printr-o meschinărie de Cartea Recordurilor. Pe parcursul cantonamentului din Austria, a cerut să i se restituie costul intervenţiei prin care i s-a scos ceara din urechi!, pentru ca mai nou, citiţi şi cruciţi-vă!, să pretindă decontarea a 3 sticluţe de apă plată în valoare de cîţiva lei!

În măsura în care pentru un antrenor, indiferent cine, ­vorbesc rezultatele, Caro ar trebui să bage capul în pămînt, nu să sfideze şi să ameninţe. Din pricină că a împins Vasluiul în zona retrogradării, normal ar fi să-şi strîngă urgent bagajele şi, DEMISIONÎND, să plece cu primul tren. Orice bărbat cu un dram de mîndrie ar proceda astfel, dar nu şi ibericul, care încearcă să stoarcă de la Porumboiu cît mai mult. Cu siguranţă că şi căpşunarii români care cîștigă o pîine în Spania, unii cu adevărat săraci lipiţi pămîn­tului, sînt mai demni decît acest Lopez Caro pus pe căpătuială.