Datori, foarte datori

Spre lauda lor, nemţenii i-au primit cu simpatie şi i-au încurajat cu căldură pe „tricolori”. Din păcate, aceştia le-au rămas datori, foarte datori, celor peste 15 mii de spectatori care au sfîrşit pierzîndu-şi şi ei răbdarea şi scandînd „Demisia, demisia”!

[…]

Spre lauda lor, nemţenii i-au primit cu simpatie şi i-au încurajat cu căldură pe „tricolori”. Din păcate, aceştia le-au rămas datori, foarte datori, celor peste 15 mii de spectatori care au sfîrşit pierzîndu-şi şi ei răbdarea şi scandînd „Demisia, demisia”!

În faţa unui adversar care s-a mulţumit cu un marcaj atent şi cu un presing strîns, băieţii noştri n-au ştiut să se descurce. S-au întrecut în greşeli individuale şi colective. Într-adevăr, au dominat, dar a fost o posesie inutilă şi ineficientă în condiţiile în care mijlocaşii au construit puţin şi bramburit, iar atacanţii n-au avut nici nerv, nici pumn. În plus, titularizările lui Deac, Torje şi, mai ales, Contra s-au dovedit neinspirate. Şi mai grav e că la fel s-a dovedit şi menţinerea lui Lobonţ. La poarta acestuia a existat o singură fază periculoasă, la care însă Lobonţ a comis-o. A vrut să iasă, apoi s-a întors, ezitarea lui permiţîndu-le albanezilor să egaleze în final.

După aspectul general al partidei, rezultatul pare injust întrucît românii au condus jocul, numai că, vorbă veche, fotbalul nu se joacă pe impresii, ci pe goluri. La toate capitolele, începînd cu evoluţia şi terminînd cu scorul, „tricolorii” lui Răzvan nu ne-au oferit ce am aşteptat de la ei. Dimpotrivă, ne-au dezamăgit şi ne-au întristat.

După acest start fals, victoria devine obligatorie marţi, la Minsk, unde cu siguranţă va fi însă şi mai greu. Dacă Rădoi & Comp sînt valorile şi caracterele ce se pretind, atunci s-o demonstreze în Belarus! Altfel, pentru unii dintre ei ar putea să fie ultima ocazie.