Doi băieţi la galere

Sînt tineri, foarte tineri. ­Alexandru Dumi­trescu are 22 de ani şi e din comuna prahoveană Ştefeşti, iar Victor Miha­lachi, originar din satul Mirnoie, Republica Moldova, abia a împlinit 21. Reputaţii tehnicieni Igor Lipalit şi Florin Popescu s-au dovedit inspiraţi cînd […]

Sînt tineri, foarte tineri. ­Alexandru Dumi­trescu are 22 de ani şi e din comuna prahoveană Ştefeşti, iar Victor Miha­lachi, originar din satul Mirnoie, Republica Moldova, abia a împlinit 21. Reputaţii tehnicieni Igor Lipalit şi Florin Popescu s-au dovedit inspiraţi cînd i-au urcat pe cei doi în aceeaşi barcă, asta în ideea că, deşi coechipieri de numai 3 luni, Dumitrescu şi Mihalachi au cucerit la recentele Mondiale din Polonia medaliile de aur în probele de canoe C2 500 şi 1000 de metri.Într-un moment în care sportul tricolor pierde teren pe plan internaţional, perfor­man­ţa lor e cu atît mai dem­nă de laude, dacă nu şi de istorie, cu cît nici măcar legendarul Ivan Patzaichin, cvadruplu campion olimpic, n-a izbutit să cîştige pe ambele distanţe în cadrul unei singure competiţii. Cu Serghei Covaliov şi, mai tîrziu, cu Toma Simionov, a cîştigat la 500 m şi la 1000 m, niciodată însă n-a reuşit dubla.

Prezenți luni la EUROPA FM, Dumitrescu şi Mihalachi au impresionat prin ­modestie. Deşi întîia oară în direct la radio, au fost în largul lor, deschişi şi simpatici. Fără emoţii şi fără fiţe. Printre altele, au descris cum se desfășoară una din zilele lor obişnuite de ­pregătire.

În cantonamentul de la Snagov des­̦tep­ta­­rea se dă în zori, la 6:30, apoi se iese pe lac pentru o încălzire de circa 8 kilometri. ­Urmează micul dejun şi încă 12 kilometri de tras la pagae cronometraţi la sînge. ­Înaintea mesei de prînz, se intră un ceas în sala de forţă, gimnastică, haltere etc. Programul continuă cu o oră şi jumătate de odihnă, după care, cînd îţi imaginezi că efortul s-a sfîrşit, începe cel mai greu antrenament, alţi 15 kilometri pe apă!

Nu contează starea vremii. Poate să ­ardă soarele, să bată ploaia ori să biciuie ­vîntul, Dumitrescu şi Mihalachi au treabă. Îşi fac norma indiferent cît îi deranjează, şi ­nu-i deranjează puţin, valurile stîrnite de am­bar­caţiunile de lux ce străbat Snagovul într-o veselie. Lotului olimpic i-ar trebui ­neapărat un culoar numai al lui, exclusiv al lui, dar aşa ceva nu ­există! Veche şi tristă, povestea e presărată cu promisiuni, din păcate, mereu amînate.

Haideţi să calculăm: 8 cu 12 şi cu 15 înseamnă zilnic 35 de kilometri, zi de zi, căci perioadele de relaxare sînt rare şi ­scurte. Cum fiecare s-a apucat de canoe la 11 ani, Dumitrescu şi Mihalachi au strîns pînă acum, asemenea sclavilor de pe galerele ­antice, zeci de mii de kilometri. Deşi nu se plîng, lesne de înțeles că viaţa lor ascunde multă muncă şi numeroase privaţiuni.

Tocmai de aceea, nu-i corect că ne aducem aminte de ei doar atunci cînd, o dată pe sezon, urcă pe podiumul de premiere. În ­rest, nu-i prea băgăm în seamă. De par-că ei ar fi datori să ia medalii şi să ne ofere prilejuri de mîndrie, iar noi n-am avea nici o obligaţie faţă de ei! Dacă vreți, puteți lua acest articol și în sens autocritic.