Steaua în creştere, Steaua în pericol!

Nu vă luaţi după aiurelile patronului că Steaua trebuia s-o zdrobească pe Grasshopper cu 7-0! Ca de obicei, Gigi Becali confundă dorinţa cu realitatea. Ilie Dumitrescu a surprins esenţialul: „Am făcut un meci bun în faţa unui adversar organizat”. Atît […]

Nu vă luaţi după aiurelile patronului că Steaua trebuia s-o zdrobească pe Grasshopper cu 7-0! Ca de obicei, Gigi Becali confundă dorinţa cu realitatea. Ilie Dumitrescu a surprins esenţialul: „Am făcut un meci bun în faţa unui adversar organizat”. Atît însă, nu mai mult, nu un meci formidabil. Chiar şi Ilie ar trebui să accepte că aşa cum au învins, roş-albaştrii puteau să şi piardă în condiţiile în care elveţienii au ratat 3 ocazii imense. Dacă Tătăruşanu n-ar fi prins o zi de graţie, iar B. Stancu un şut de excepţie, pe Steaua ar fi aşteptat-o un retur infinit mai dificil. Şi să mai accepte Ilie ceva, că lui şi băieţilor săi, altfel artizanii unei izbînzi meritate, le-a surîs şi şansa. Deşi n-ar fi exclus ca istoria să se repete la Zurich, n-ar fi cazul ca ei să se bazeze pe asta. Norocul te duce, dar se întîmplă să te lase cînd ţi-e lumea mai dragă.

Una peste alta, Steaua are motive să fie mulţumită. Propunîndu-şi să dea gol şi să nu primească, şi-a îndeplinit obiectivele. A pus suflet, a transpirat şi s-a dăruit. Afirmaţia că se găseşte pe un drum ascendent, în creştere, nu-i lipsită de temei. Îi mai rămîn însă destule de rezolvat, de îmbunătăţit.

Continuă să fie descoperită în apărare, mai ales în zona centrală. Preferat pe dreapta lui Bonfim, Emeghara se precipită des, în vreme ce fundaşii centrali Abrudan şi Geraldo nu se dublează suficient. Ultimul e cînd prea în faţă, cînd prea în spate, niciodată unde ar trebui. Joi, s-au remarcat Tătăruşanu, Latovlevici şi Bicfalvi, asul cîştigător din mîneca antrenorului, Cr. Tănase şi B. Stancu, nu însă şi ceilalţi.

D. Stoica n-a mai izbutit să păstreze ritmul în repriza secundă, din care pricină întreaga formaţie, moale la mijloc, a bătut în retragere. Scuza că ex-craioveanul ar resimţi plecarea lui Piţurcă se potriveşte ca nuca-n perete unuia ce se pretinde profesionist. Cum nu rezistă nici aceea că Nicoliţă ar fi marcat de schimbarea din „amicalul” cu Turcia. S-ar cuveni ca amîndoi să se elibereze de orice povară şi să reintre cît mai repede în formă. Afirmaţia e valabilă şi pentru Kapetanos, grecul părînd fantoma golgeterului din sezonul precedent. Altminteri, riscînd să ajungă pe banca de rezerve, vor suferi ei, dar şi echipa.

Notam imediat după meci că Steaua a devenit favorită la calificare. Îmi menţin părerea. Pe de altă parte însă, în disputa cu un adversar pe care l-am cam subapreciat, va fi datoare să joace pe Letzigrund mai bine decît pe Ghencea. Asta şi în ideea că nu-i va mai avea alături pe cei 20.000 de suporteri devotaţi şi entuziaşti care, asemenea unui piston, au împins-o spre victorie joi seara. Greul a trecut, dar mai greul urmează întrucît Grasshopper a dovedit că ştie să stea în teren şi, mai important, că ştie să lupte. Nu zic că Steaua trebuie să tremure, nici vorbă!, îndrăznesc să zic însă că ea e încă în pericol! Tocmai pentru că-l poate evita, să sperăm că va şi reuşi.