Amăgire roş-albă

Fără să constituie un şoc, căci Dinamo n-a mai făcut demult carieră continentală, eliminarea de la Split i-a înfuriat pe acţionarii din ştefan cel Mare. Aceştia s-au manifestat conform temperamentului şi obiceiului, da­dea în sinea lui, Borcea în public. “Vai […]

Fără să constituie un şoc, căci Dinamo n-a mai făcut demult carieră continentală, eliminarea de la Split i-a înfuriat pe acţionarii din ştefan cel Mare. Aceştia s-au manifestat conform temperamentului şi obiceiului, da­dea în sinea lui, Borcea în public. “Vai de capul jucătorilor noştri!”, a răbufnit cel din urmă şi trebuie să-i dăm dreptate. Răi în campionatul intern, “cîinii” devin căţeluşi în Europa, nu mai muşcă, doar se gudură!

Fair, Andone şi-a asumat eşecul, declarînd “Eu sînt vinovatul numărul 1”. Într-ade­văr, a cam bramburit echipa joi seara, n-a nimerit-o. Ca atare, are ce să-şi reproşeze. L-a plimbat pe Torje de pe dreapta pe stînga şi înapoi, după care, decizie mai bizară! , l-a înlocuit în minutul 69. I-a preferat în atac pe M. Niculae şi pe L. Ganea, unul ieşit din formă, celălalt încă timid, mai fîşneţului Andrei Cristea. A recurs tîrziu la C. Munteanu, iar pe Mărgărites­cu nu l-a folosit deloc, în ciuda faptului că D. Kone şi N’Doye au recuperat rar şi au construit şi mai rar. Cum linia de fund a dezamăgit in corpore, a rezultat o înfrîngere dureroasă, însă explicabilă. Cînd încasezi 3 goluri acasă de la Sportul, ce să te miri că iei 3 la Hajduk în Croaţia?!

Sigur că, discutînd despre lipsa de inspiraţie a lui Andone, greşeala recunoscută e pe jumătate iertată. Numai că ea tot greşeală rămîne.

Descopăr că şefii clubului şi, într-un glas cu ei, suporterii îi impută eşecul lui Curcă. Deşi în culpă la primele două goluri, nu cred că ex-constănţeanul merită scos ţap ispăşitor. El atît poate, atît apără. Uneori bine, alteori prost, ca la Split. Întrebarea la care s-ar cuveni să răspundă acţionarii, dar şi Andone, e dacă nu ştiau cine-i Curcă? Erau obligaţi să ştie.

Pînă la 29 de ani, împliniţi pe 8 mai, Curcă n-a strălucit niciodată, de aceea Farul l-a cedat gratis, ba şi la capătul sezonului în care a retrogradat! Zadarnic a cerut ţălnar, predecesorul lui Andone, un portar competitiv, Badea, Borcea et Comp. nu l-au băgat în seamă. Practic, după plecarea lui Lobonţ, Dinamo a dus mereu dorul unui portar pe care să se bizuie echipa, însă nu l-a găsit niciodată. Asta nu din vina băncii tehnice, ci a lojii oficiale.

Acum, rana ustură atît de tare încît n-ajută la nimic s-o mai zgîndăreşti. “Am muncit degeaba un an întreg!”, s-a plîns acelaşi Borcea, iar necazul lui e de înţeles. Numai că, dacă emiţi pretenţii, iar “cîinii” emit, îţi trebuie neapărat lot, îţi trebuie neapărat valori. N-ajunge să-ţi închipui că le ai cînd, de fapt, nu le ai, pentru că atunci te amăgeşti. Îţi furi singur căciula. Cu părere de rău, Dinamo se află într-o asemenea tristă situaţie de mai multă vreme şi plăteşte confuzia dintre dorinţă şi realitate.